Marea Poezie

1.000.000 de versuri!

Scrie versuri

x

Dusmasul unui singur fir

Fara de sir

Nu-i fir sau floare - e o parere

cu eroare

Un semn se arata acum si altul alta data

insa erorea te surprinde

atunci cand vine peste tine

si..mare-i bucuria ta

s-o vezi ... pe EA

Si tot asa curgea peste tine linistea

si...oare cum.. din intamplare

se-arata-n zare ... acea Floare

un curcubeu pe cer rasare

oare..din intamplare?

Din pas in pas e mai aproape

Si totusi te gandesti ca nu-i destul

Sa fie oare chiar far' de cusur

Caci intamplarea nu-i intamplatoare

e doar o Floare...sau acea FLoArE?

e stralucirea din priviri

e zambet pur ..si cald

si drum fara de rataciri

Soare, luna si sclipiri..

Să fie oare gândul dușman al întâmplării?

Sau poate chiar

Un semn al intrebarii...

Aha! ..cam da, asa zice dara

Caci, iata se coboara

Din praf de stele, minciunele

Ce picura vise din ele

Usor te trezesc din visare

Noroc ca ma tin pe picioare :)))

Usor mahmur si neingrijit

Te uiti in sus in jos si peste tot

Ce bun era praful de stele

Azi am pedalat, pe un nor vargat

lumea imi parea ca o acadea

si voioasa si zaluda si pe margini cruda

din ea imi venea, sa cam musc, asa,

ma nedumerea, nene cum putea

de ma fermeca. Si stiam ca daca

o sa cad rupand, un genunchi sau doi

dar vezi, nu puteam sa ma tin de-o parte

e fix ca in carte. Dansul e mai dans

cand e cu balans.

Genunchii juliti, ochii obositi

dar asa inveti, pas de menueti

ma aplec pe-o craca si ma dau in vant

stiind ce m-asteapta: nu-i o lupta dreapta

dar e lupta mea, am venit cu ea

trebuie sa-nvat, cum sa ma dezvat

de prea mult visat si prea mar-rotat

si sa ma adun, chiar de ma fac scrum

si sa ma centrez, ca un titirez

din mine sa iasa, ca o miere deasa

lucrurile bune, chit ca e pe lume

gen involburata, o furtuna data

Ana are mere, pere și zucchini

Sa faci versuri, nu-i rușini

Suflu peste vorbe-n vant

Aruncate pe pamant

Si plutesc pe-un nor in zbor

Ca sa uit mi-e mai usor

Luna se coboara, gandul mi-l dispara

Si ma linisteste

Cat ai zice peste!

Ma colorez in alb,

Ma colorez in rosu

Si la capatul privirilor tale

Devin transparente...

Ieri si maine, aceleasi petale

De timpuri prezente

Ce frumos! Sa scrii versuri, poezii!

Fara vreun scop egoist de aplauze fatise

Doar dorinta de-a jongla cu idei de prin culise

Ca-ntr-o gluma, Ca-ntr-o doara veseli ca niste copii

Ne jucam cu rimele, vorbele ni-s jucarii!

Facem poezii cu talc, din cuvinte invartim

Nu ne dam batuti, defel! Tinta e ambitioasa!

Milionul e departe dar...Noi vrem sa reusim!

Poezia e cu cantec...si ciudata si frumoasa!

Si te prinde si te joaca, de nu stii ce te-a aprins

din izvorul de parere, totul pare necuprins

dar cand picuri pic cu una si la maruntel te uiti

caramida peste una ajungi sa ridici si munti

rasturnati peste sofa, trancaneii comenteaza

caci din unghiul lor cel comfy, totul pare-o cacareaza

doar cand viata ii incearca si din confortabil ies

inteleg ca muntii-n viata nu se cresc din fes pe fes

vorbitori de la amvoane si gargaragii de soi

daca-i cauti la butoane, unul nu canta cum voi

frumusetea-i, dragi de mos,

ca la tine e mingica,

daca vrei un os de ros.

ca sa rozi ceva ca lumea

la gargari nu te uita

stai cu ochii pe-o lumina

si-o sa te hraneasca ea.

pana maine dimineata, nu mai e prea mult, se stie

ce ma bucura pe mine,

e ca scriem poezie

mailuri-s multe, cu raspuns

asta-i bine, cochilie

poti un pic sa-n-tinzi antena

si sa vis cu veselie.

M-a inviorat un abur, ridicat dintr-o canita

De cafea proaspat rajnita

Cu-n parfum de vanilita

si aroma imbietoare

intr-o cana mare mare

Fara dragoste nu se poate traii

sufletul nu ar putea supravietii

si omul nu ar mai fi

Caci iubirea-i calda, pura

Fericire,

Uneori e si minciuna. Insa...

Care-i a mai buna?

Buna e adevarata

CAre doar de suflet tine

Si cum sufletul e al tau

Cred ca tine doar de tine

Ce m-am mai distrat odata

Cand cadea cerul peste noi

Cum alerga o gasca beata

Impiedicata de un nor

"Hei, gasculito, da-te jos

Nu vezi ca cerul se pravale?"

"unde ?..... Ca dup'asa un zbor

Mi se incetoseaza vazul

Si zau ca nu as vrea sa mor

Intre Unirea si Cocor

Sub apusul gen Mordor

Esti diamant nepretuit

Visul meu neinplinit

Esti cum e luna intre stele

Esti diamantul vieti mele

Ai ochii parca's smaralde

Mainile doua ghirlande

Glasul bland parca de inger

Mi-ai intrat in suflet ca un fulger

Am vrut sa neg ca te iubesc

Am crezut ca eu nu te ranesc

Esti parte din al meu destin

De mana vreau ca sa te tin

Si Sa Te Iubesc Divin

Timpul nu conteaza, hei, atinge-ma, vibreaza

Palmeaza-mi inima, apoi viseaza

cu cuțite mă pictează

Pe semineu ma-nrameaza!

E si bland dar e si aprig

Cand il rostesti fii empatic

Tine de cald dar si de frig

Si poate fi chiar simpatic.

dacă nu îl uiți în tine

Esti Aici dar esti Acolo....

De verde, de rosu, de alb si de negru

Se descatuseaza si atunci e marea traire

Traire intensa, renascuta in sclipire, sclipire in orbire...

Orbire luminoasa, mai apriga ca o eclipsa

retraita obsesiv prin versuri

Poti fi oricum, doar sa fii tu

Nu chip de lut cu mii de fete

Nimic din toate astea nu e cu rime

pentru ca e scrisa de pustime

Din dragoste pentru tine, imi ucid pacatul

Prin aievea gandului pustiu

Am calcat pe rand, pamantul

Vreau sa vii cand n-am sa mai fiu

Sa-mi aduci un abagiu

Zurbagiu sa zbor prin zari

Zari de soare si de ploi

Zidite cu mii de culori

Zambet sa am picioare, miresme imbietoare

Incantare, incantare, pe unde umbli zarghinita, oare?

Ai uitat sa mi te-opresti?

mai esti, mai esti?

esti, te simt ca esti..... pitita printre povesti

stai acolo sugubeata..sa mai faci o boroboata

Te iubesc de nu mai pot

Eu zic ca poti si inca mult

C-avem o viata inainte

Si nu as vrea sa o petrec

cu jumatati de sentimente

Salbe de freamate se zbat in mine

Iar in tine se tot sting,clocotindu-te

De ganduri, ganduri

Cand poti liber a zbura

Sa simti cerul si pamantul

Du-te acum, alunga gandul

Ce te tine aici, pe loc

As mai vrea sa am o viata

Lina, abtuta de cumplit

Stau cuminete, mi-astept randul

Drumului fara sfarsit

Soarele a rasarit

Sa primesc in joaca totul

Sa dau fara de masura

Dura, sura, praf de mura

Vreascuri trosne, usc uscate

Atarnate de trasura visurilor tulburate

Să-ți porti dorul în suflet făcut căuș

Și să-l agăți de stele șirag ascuns

Pe care doar ochii mei știu să-l citească

Sub pleoape oarbe să-și urle povestea

S-ajungă să-ți fie de leac și s-aline

Și doruri uscate și vise mai pline

Sa-ti cante zane in palate divine

Pe carari sa ne aline

Si ne fie mai bine

Iar dacă ne-om mai întâlni

Aminitiri sa risipim

Fuse, duse si seduse

De un bun spirit al vremii

Cocostarci cu pene multe

Imi alunga starea firii

Dintr-o dată Bacul la ușa a sunat

și toți elevii s-au panicat

Ce să facă, ca să treacă

informatia prin minte

să rămână în cap mult timp de acum înainte

unii și au pregătit buzunarele cu speranța

De-ai naturii timpurii

Si copacii aurii

Cu miros dulce de iarba

Si anunta far'sa-ntrebe

Praf usor de gusturi dulci

Scriu vers dupa vers si rima dupa rima

Toti din jurul meu striga "Deliric e de vina"

Nu vreau sa fiu hater sau sa o ard prost

Arunc aici cuvinte chiar de nu te cunosc

Ca e vreme de schimbare

albi sunt norii la fereastra

rosu-i macul meu din glastra

si cu sufletul albastru

eram odata, demult, sihastru

verde chip frumos de fata

inima mea... capsuna minunata

roz mi-s buzele de dor

cand sarut furai de zor

Si afara ploua tare

Si de asta nu ma doare

E 1 noaptea si incerc ceva sa scriu

Privesc in jur uimit, nu aici as vrea sa fiu

Si cand te vad innebunesc, jur fara vrajeala

si cand te pierd ma-nbolnavesc, a nu stiu cata oara

"Acasa" nu e o adresa scrisa-n buletin

Acasa e unde esti tu, acolo vreau sa vin

Sa stam pana tarziu, cu muzica-n surdina

Sa stam fara griji, sa nu avem vreo vina

Sa savuram in taina un pahar de vin

Sa radem, sa povestim, sa facem ce simtim

Am venit sa cer un leu

Ca sa fiu un derbedeu

Romania e frumoasa

Ca sa am si eu o casa

Canta cucu la etaj

Eu mananc un foietaj

Iar la ora 4,ametiti de licoarea lui Bachus

Sa adormim usor dupa ce ultimul strop s-a dus

Sa fie doar rose, cum iti place tie

Sa fie sau dulce, conteaza doar sa fie

Cu vocea ragusita si ochii ce se trezesc

Te uiti in dreapta ta, din pat vezi ca lipsesc

SImti un miros placut, nasul nu te minte

Ma vezi intrand pe usa, cafeaua e servita!

Am baut un kil de vin si miros a petrosin

De-as avea o merdenea toata ziua as manca

Cu arome m-as imbata

De dorul tau n-as sta

M-as duce pe campii

Cu alea tale aripi vii

Soarele mi-ar alina

Sufletul si inima

Cu tine as vrea sa fiu

Oriunde m'as ducea

Si lumina zorile de zi

Din miracol m-ar trezi

Drumu-i viu si intortocheat

Plin de valuri, chiar bogat

El asteapta,te mai cheama

Doar sa-i afli a lui taina

uite-o ploaie ratacita

pe campii cu flori gasita

pe obraz ma mangaia

soare-n suflet mi-aducea

coborand din cer o stea

la mine te aducea

Si cand soarele apunea

Gandul meu la el trimitea

Si-mplinirea mi-aducea

Si ma mut, dar sunt cu sufletul plin!

Totu-i muzica si zambet

hmmm...sa fii tu oare?

icoana-n gand la inchinare

caci asa a fost scris

sa vii acum, din al meu vis

s-arunci petale peste nori

sa dai soarelui fiori...

fiori de lumina-ncantatoare

cu fluturi dragi, doar este Soare!

Si inima de dor mi-e mare

Parfum de lemn, iz de ploaie

Cu flori si alinare

Primavara se astearna

Nu se cunoaste ce se transforma

Amor in zori de sarbatoare

Din rima boanta

Din rima forma

pe-o sarma, sus, sta agatata

o mierla draga si motata

cu trilul ei frumos de zana

ma trezeste cu "Zi buna!"

si-mi da mereu speranta

asa cum se-ntampla si-n viata

sa-ti cante cineva cu dor

un cantec frumos de Amor

Se contureaza uniforma

In linistea noptii isi iau forma

Cu fir subtire de penita

De rosh usor ca de vulpitza

Ma ametesc la gandul ca

E aproape duminica

Si ma cam lasa incheietura

Sa ma apuc de zbor as vrea

Usor pe-o aripa de stea

Si sa plutesc pe o mare albastra

Ca o sirena maiastra

Craciun fericit !

Ca e mai bine decat nimic !

Vine vine vine primavara

Cu flori multe si miresme

Si cu adieri aline

Dorul sa mi-l line

Ce ai patit tu gand nebun

Inima tu mi-o inneci

Cand acasa ma petreci

Sper sa nu ma bagi in beci

inima sa mi-o dezlegi

Chiar de-ar fi sa fie-n taina

As fi preferat o pana

Care sa adie usor

Respirand de zor un zbor

Lin si bland pe seara, agale

Si zambind din departare

si in beci de voi intra

sa-mi astampar putin setea

Parca simt un miros dulce, care cu gandul ma duce

La delicatese alese

Din casa unei bucatarese

seara cand se lasa ,lumea intra n casa

sade la fereastra si nimicpe masa

Si dorul ea ma apasa

pe seara mai la apus

stau si beau un vin pe-ascuns

insa oare cui ii pasa

ia mai bine-l pun pe masa

Mai cinstite si calite

E sa-mi pun niste clatite

Tot cu gem si marmelada

Pisma sa nu ma mai roada

Lasand un pic gastronomia, ce-i drept, destul de ofertanta

M-as repezi nebun ca somnul

Ce si-a-nodat mustata-n stuf

S-atac directa, indirect

S-as povesti despre un rac

Cum oare se descurca racul

Mergand mereu din fata-n spate

Ca eu nu reusesc nici invers

Sa le-nteleg corect pe toate

Ca eu nu reusesc nici invers

Sa le-nteleg corect pe toate

Căzuţi pe pământ cu aripi fâşii,

Cu feţe naive şi inimi zglobii,

Mânuţele-ntind, de gât ne cuprind,

Cu glasul lor cristalin ne surprind.

Deşi sunt infirmi, întregi ei se simt,

Îngeraşi fără aripi care nu mint.

Suferinţa îi zdruncină chiar de zâmbesc,

Ne dau lecţii de viaţă în mod ştrengăresc.

Din totală iubire se coboară-ntre noi,

Înfruntându-şi destinul ca nişte eroi.

Sufletul lor îşi emană mireasma,

Ne curăţă viaţa la fel ca aghiasma.

Frumoase si senine sunt luminile divine

Dacă m-ar întreba pruncul ce e bătrâneţea,

I-aş răspunde că sunt ridurile fine, ce brăzdează

Podul palmei tale, care mă mângâie cu atâta tandreţe.

Căci bătrâneţea lângă tine nu poate fi decât tinereţe.

Dacă m-ar întreba ateul cine este Dumnezeu,

I-aş răspunde că este iubirea pe care o simt pentru tine

Acea iubire care îmi inundă fiinţa

Cu fiecare clipă şi mă face să plutesc în derivă.

Ca in val de valuri fine

Sa te-mbie, sa te aline..

Sutele de vorbe goale

Trec prin mine ca prin aer

In zadar ma-ntorc pe-o parte

Mult ma strica a ta carte

De ti- as asculta foar versul

De-ar veni pe dinspre tine

Numai tu nu aluneci sigur

Inspre proza

Si nu-i bine

E o joaca, stii prea bine

Sa-ntretii asa o carte

Doar ca faptele din carte

Pot chiar deveni reale

Si te-ntrebi unde-i eroarea

Caci...m-am jucat, nu e pe bune.

Foarte bine

e bine-bine...e foarte bine

cand soarele pe cer apune

si ies din cuib la vanturat

cuvinte cu sens, dar nu turbat

sunt ei..dragutii...porumbei

ce stau la invartit vrajeli

iar o "vrajita impletita"

e cea mai buna gustarica

ce simturile le trezeste

cand in tigaie se perpeleste

Da din cap, nimic nu spune

Textu e de jos in sus

Pana mea, nimic de spus

Si-am uitat din nou pe seara

De gandul ce ma doaboara

Gand de trista amintire

Cand iubesti fara de stire

E clipa de atunci, e o privire

Stai la peron cu ochii în ivire

Când la ceas, când la tabela

Nu mai vine garnitura aia rebelă

Orice-ar zice lumea, nu-i persoană

Sa nu se bucure sa vadă

Cum se leagă drum cu drum

În trenul alb cel fără fum

Si in sfarsit apare fiinta draga

Cu fata strălucind de fericire

Ca nu-i natură și nici fire

Sa nu priceapă cum se vede o iubire

Și cum se leagă drum cu drum

În gara veche fără fum

Cum, necum...nu e fum dacă nu-i fum

Cu un click se aprinde play-ul

Se aude ritmul, hop, apare heiul

Și....dansăăăăm, dansăm, dar mai și versăm

Când luna se uită cu ciudă la cum avansăm

In traficul nebun de pe carosabilul interior

e o aglomeratie, de sentiment

poti pica lat, in orice moment

un fel de febrila, electricitate

de-ti arde si haina

ce-o porti pe spate

E un Andy care zice

ca mahmur iti vin idei

fierbe tu sub presiune

si-o iei huta pe ulei

cin la vin sa se gandeasca

Omu' bun sa reuseasca

Sa le asterne acum pe toate

Pe-o hartie nu se poate

Vinu-i vin, da și când vine

Gândul te descuie, ca pe-o broasca

E doar o ușă și nu ține

Veselia ce devine așa firească

Nu e cale s-o coteasca

De-o fi, o fi, ca de n-o fi

Cine ar putea sa stie

Cum ar fi fost sa nu mai fie

Mai bine scrii in poezie

Fructul crapă-n mâna vie

și îți umple interiorul

de tot dorul

de divinitate

când citești o carte

și știi și simți că tu faci parte

din toate lumile create

de copilul din tine

și adultul din mine

care începe să-și amintească

puterea lui Dumnezeiească

care-i a mea, a ta și-a lui

și a tot omului

de pe Pământ

unde totul e un cânt

suav, mângâietor și blând

chiar și atunci când plâng

și mă simt deconectată

de tot ce-a fost frumos odată

dar știu că va mai fi

mai ales dacă scriu poezii

și-mi aștern gândurile și durerea

fericirea sau puterea

de a crea un vers

în Univers

Sau mai pământean, așa din mers

Pun o roșie si-un ou: e omleta fapt divers

Ca de dimineata noua

Sa ma spal cu roua

Pregatita sunt sa-ntampin ziua

Parul lin si fata-i clara

Si parfumul florilor de vara

Imi imbina corpul si trairea

Mai mai , ma pierd cu firea

Caci n-am stiut asa inviorare

Nici cand lovea in mine-o boare

Incet incet-mi revin

De un praf fin, polen de flori de in

Am de lucru foarte mult

si-mi tot vine sa ma uit

la acest site poetic

cu versuri in stil mimetic

la ale mele ma refer

Si cum sunt curios de fel

Tare vreau sa vaz

Cand gandurile mi le-ofer

Cu totii una devenim

Creatia s-o desavarsim

Unde ea ducea

Si sufletul-mi alina

La Sursa ajungea

De bucurie ma umplea

Credul de fire negandita

O vorba aruncata-n fata

M-a sfioshit pana la lacrimi

De parca-as fi o gasca creata

Atent la curgerea de vorbe

Ca si venind ca dinspre mine

Cu duiosie apar omul

Pentru ca vreau sa-i fie bine

Si cu gândul la cafea era

Astăzi chiar de ziua mea

S-așa dulce cum era

Amintirea-mi tresarea

Si la cafea-mi sarea

Amintirea ta

Prin oraș se-aglomera

mai sa fie, mai sa fie

o domnisoara, inca, si cu palarie

vorbe-nvarte cu mult zor

si cu har...al meu odor

sanatate si iubire

mult noroc si fericire

iata, asa este si-n viata

te descurci, din mers, pe fir de ata

De culori pastel si textura fina

Ca o matura-n gradina

Hai sa taiem o gaina

Si nu stiu altii cum au fost

De au abandonat ideea

Ca pentru o viata reusita

Ar trebui sa iti gasesti femeia.

Ce-ar fi daca ne-am pretui

Mai mult decat o facem de-obicei

De intelegem ca e bine

Sa ai un vis in doi, nu in trei.

Pe de alta parte inteleg

Ca nu cu morala o sa te leg

De o idee care ar trebui sa vina

Din ce gandesti tu intr-o noapte cu luna plina.

Carne dulce sa mancam

Si dorul sa-l alinam

Foaie verde, foaie lina

Si se aude in surdina

Stau pe Facebook pe lumina

Scriind versuri o duzina

Hai aici, este lumina!

Vreau ca dorul sa-mi dispara

Si sufletul sa-mi tresara

Amintirea ta

La ea ma ducea

Ziua buna dimineata

Doamne, iartă-mă! Poate greşesc prea des...

Încerc să mă ridic, de neînţeles

pentru unii, încerc să creez.

Cinstit şi moral, mă înalţ,

Să sper, să cred, să simt.

Tot ce-i bine vreau şi tot ce pot să fac

E să trăiesc viaţa pe care o am dată.

Sa o fac pe ea mandra si pe al meu tata

Facebook-ul e-un șifonier,

Orice haină e-o postare,

Arunci oricând boarfe-n el,

Unele curate, altele murdare!

Si-am facut azi un excel

si m-am laudat cu el

Si imparti cu lumea toata

Viata ta pe-o fata

Sa simti cum soarele te inunda de energie

Te alina cu-a lor raza

Flori frumoase, flori suave

Foaie verde-o poezie

Lunga de-o-nmulțești c-o mie

Vers în dungă

Primavară să ne-aducă

Soare cald să se-ntrevadă printre rime scrise-n grabă

Asteptand ca vara sa vie.

Sa vie s-aduca

Stropi de arsita-n ograda

Mintea-ncerc sa luminez

Lucruri bine s-aprofundez

Modereaza-te urgent, esti in pana de talent

Sau pur si simplu fii mai insistent

Primavara vreau sa vie

Sa plec spre Vita de Vie

La concert mie- mi surade

Tu nu scrii, tu si creezi

Sa nu cante Paparude

Sa strig tare, unde unde

Daca vrei s-anticipezi

Porcarie, poezie, ce-o iesi nimeni nu stie, dar nu-i nicio tragedie

Ce tot visezi?

Blând...tiptil...fără de veste

Se-nfiripă o poveste.

Șiruri...rime...fără vârstă

Se așează și ne mustră

Sau ne-alină rând cu rând

Vers cu rimă descurcând.

Cu gust de copilarie

Ce a fost o sa mai fie

insa nimenea nu stie,cand!

Praf de stele cu suras de bucurie

Se apropie usor

Cu sclipici de puf de nor

Si gandul la soare ducea

Care sus pe cer lucea

Si lumina aducea

Lumina multa si clara

Am ramas adese ori

Pentru nu stiu a cata oara

Sovaind cu ganduri mute

Fara lacrimi si cu dor

Ce nimeni nu vrea sa le asculte

Pan' ajunse la izvor

Unde dragostea e toata

Si intr-o dulce scaldare

Am simtit o-ntreaga mare

Ce se vrea uitare

Al vremii vis calator

E aproape de uitare

Al vremii cal visator

Si-al iubirii nespus dor

zboara lin pe aripi de cocor

Acum e pe la Obor

Ucigator amor

Ce se perinda in zbor

Printre nori plutitori

uitand de un vis pierdut in zbor

de un biet si singur calator

prin labirintul ochilor tai

Cand pe seara,cand in zori

nu mai e loc decat de nori

intr-un loc ce-ar putea fi plin de sori

Dar este plin doar de noi.

Noi suntem mereu doar doi

Ți-am dat un șirag de stele,

Să faci galaxii din ele.

Dincolo de nori.dincolo de ceata,mereu doi.

Ploaia stinge stelele pentru o clipă

De ce mai iubesti abia acum?

Palma întinsă, visându-se aripă

Zburând năucită, pierzându-se-n fum

Te astept, modelând aerul din drumul tău spre mine

Apoi îşi adună visele-n pumn

Și le strânge între degetele aspre ca pe-o inimă uscată

Si schimba uitarea-n baloane de sapun

Vom fura minute, uitate, uneori pierdute

Cand trubadurul ajunge la castel

Cam prafuit, cu dorul dupa el

Isi mangaie lauta ca pe o iubita

Si se apuca sa recite

Glasul duios, prin frunze se ridica

Spre draga lui iubita

Ce il asteapta in balcon

Pe dragul ei, pe trubadurul calator.

Prin visul tau ma plimbam

Si nici nu te cautam

Dar tu m-ai si recunoscut

Pe loc, cand m-ai vazut

Si de mana m-ai luat

...spre orizontul infierbantat

Impreuna mergand pe drum

Drumul vietii, de-aici si de acum

Caci asta e momentul

Sa-ncepi sa mergi cu dreptul

Pe Luna, printre stele...

Și-au fost de-ajuns doar două note

Sa faci pasi frumosi in suflet

Sa zambim, curiosi, in duet

Al inmii cantec ..in vuiet

Prin gandul tau alergam

Sa ma opresc, nu vroiam

Si-atunci cand ne-am intalnit

O inima mare-mare s-a ivit

Simt si cuget s-au unit

Timpul in loc s-a oprit

Un cuc, mai sur, surazator

Un ceas de aur, visator

Un vis visat in zbor usor

Si-un vers de dragul orelor

Cautandu-si perechea in zbor

Pe stil turboreactor

Gasindu-si izvorul de dor

tocma'-n tara galilor

Gandindu-se "poate-o sa mor"

O mare albastra far' de val

Si-un fulger in nisip, pe mal

Adus la botul unui cal

La sanu-i cald. Un rece fior

Strabate calul muritor

Ca un imbold fauritor

Plecand din rampa usor

"O, fulger! Nu m-ai nimerit!"

"Vai, cat de prost tu ai ochit!"

E calul acum fericit

Era el, calul, și a sa conștiință.

O sublimă perfectă fiinţă

Ar fi spus-o și a treia oară

stim toţi că nu e cu putinţă

Şi s-ar putea chiar să o doară

Căci imediat, din depărtare

Dar era sigur c-o să-l doară.

Care avea o singura dorință

Era momentul pentru dezosare

Se'ncurca poetul, beat de incantare.

Aşa păţea de câte ori trecea în limba lui din welsh

Ce avea sa vina, fara de plecare

Si-avea sa plece fara de-nturnare...

Şoapte ghicite prin copaci perverşi

Era momentul, pe faţă-avea rânjetul de care pe care

Spre orizonturi rosii si amare

Blugii tociţi pocniseră între picioare

Ca un emoticon în plină bifurcare

Se simțea în lumi impare

Şi chiar atunci o vezi că se apropie

Uzati si plini de sudoare

si-atunci un vis pierdut prinse culoare

Cu mersul ei ritmat, de dropie

În zbor ritmat se-apropie

Si asa cum vine asa dispare

Desigur, doar nu cere de mâncare

Tresari şi te întorci s-o cauţi, intri-n vrie

Dar n-o mai vezi de coada de la şaormerie

Cu nepasare si acalmie

Calul, ajuns în faţă, te-ntreabă: Îţi iau şi ţie?

De poti sa faci lipotimie

Si nici vacanța all inclusiv la mare

E o himera ce danseaza n galagie

Nu va putea ca sa arate-n zare

Răspunsul la această întrebare

Pe Fat Frumos si Carul Mare

Tratează-i cu aproximare

Nu i-a mai intrbat. Le-a luat

Si zâna cea buna venind pe cărare

Sa fie, cu de toate.

Si cum sa faci ceva de calitate

Când toate astea îţi dau aciditate

Cand un milion inseamna cantitate!

As vrea sa stiu,ce-i vantul care bate

Si care poarta gandurile toate

De ce-i aici,de ce e nicaieri

De ce e cald,de ce sunt primaveri

Si vreau iar sa mai stiu cat ma iubesti

Si cat de mult in vise ma zaresti

Saruturi dulci iti mai trimit in zbor

De la a ta iubita.Excelsior!

Normal ca te aduc la realitate,

Iubirea nu-i raspuns la toate

De angoase si vrajeli, mi-e dor

Iar digestia nu merge decât pe încercate

Incearca si da mai departe

Da` tot vrei sa halesti mai frate?

Mai am un dor, povesti de-amor,

Iar el tot trage de-un oscior!

Ma intorc la angoase, vrajeli si dor

Ma dor cuvinte nespuse si ganduri negandite

La asta nu m-am aşteptat vreo dată

Cât ronţăi la băscuţă, cum zice un tovarăş,

Să nu-ţi dai seama că sunt fată

Pacat de timp si minti prea linistite,

Dar tastele sunt noi si nu prea-s folosite

Toţi zic că au avut-o, eu doar mă-ntorc să o am iarăşi

Raceala ta e lunga si amara

O floare-n dar stimata domnisoara

Parca acusi erai cam suparata

Ca nu te baga-n seama tovarasii indata

Si-o aspirina, ca sa treaca.

In vers si rima sa luptam

Sau o saorma sa mancam?

Haiduci, voinici si pui de lele

Tu stateai mâhnită într-o rază de soare

Păream aşezată, dar stăteam în picioare

Sunt mica, ce vrei?!

Ooo Dezdemona soare, mare, oare?

Veni-vei sa ma iei?

Și-mi aduci aminte, de-o poveste veche

Mai fato tu chiar esti cam tare de ureche.

Ca nici acum nu ti-am gasit pereche

Vreau o schimbare, tu nu vrei?

Eu nu te iau, nici pe doi lei!

Se pun pescarii pe povesti

Cu mari cu mici nici nu gandesti

Mujdei, gratari si saramura

Cine ma iubeste, o dovedeste

In coada de peste

Poate se razgandeste

Ca are draga balta peste

Si cine vrea tot nu gaseste

Si când nici nu gândește. ..

Dihonia se raspandeste

O himera se ivește

O vipera se potrivește

Il mușca și il otravește

Si in soapta ii vorbeste

Si iote-așa întinerește

Cand afla ca o iubeste

Ii vine sa fuga-n lume

Departe de ispite bune

Intr-o secunda se intregeste

Si un pic se mai gandeste

Padurea-i plina de nebuni frumosi

Ce sunt si cam libidinosi

La fata ce o iubeste

Suna cam neghiobeste...

Cuvinte dulci iar îi șoptește

Si somnul ii pazeste

Tu fată, care-acum zâmbește

Care sta si se gandeste,

Oare cine o priveste?

Este el? Poate ca da!

Oare ce va mai urma?

Iar asa el o vrajeste

Daca ai stii tu cat de mult

Ma gandeam sa te ascult

Sa sa-ntoarca lumea toata

S-asculte mai mult odata

Cantecul cel de demult,

Care in gand il ascult,

Este dulce, este duios,

Conversatia se curma

Scriem prea multi dintr-odata si distrugem rima toata

Putin flirt, putin blazaj.

In punctul cel fara de-ntoarcere

Acolo unde nu-i ragaz

Nici pret de-o clipa

Pentru regrete nerostite

Sau pentru vorbe mult prea mari

Totul este amuzant, chiar si asa fara mesaj

Fara sa-i pese de sfarsitul vis

Intoarce fila catre albul paradis

Sfarsind pe-un colt dintr-un abis

Foaie verde si-o bezea

S-a cam dus mandruta mea

Foaie verde si-o urzica

Sa-ntors si ma urzica

Si negru, si alb, ca un ibis

Ma-nclin spre Ea ca-n fata unui vis

Ce-a fost creat de prea mult canabis

Nu mai am eu nici un vis

Insa inima ma-ndeamna sa cutez

Asa gandea, credea si tot spera ...sarmanul Dionis...

Dar ea se pierde pe instrainatele alei

Si-apoi ma-ntreaba: - Vrei

Sa ma saruti pe buzele aprinse?

El se apleaca si-apoi o cuprinse

Nu-nteleg nimic

timpu-i tot mai mic

Caut o-ntamplare

sa ma faca mare

Sa iubesc, s-aprind, sa urasc , sa sting

Sa punem ciar acum de un mic casting

Chiar "ciar" cuvinte grele

caut pe-ntuneric

sens in ratacire

regasesc spirala

nasterii de sine

Vand cultura pe aventura

Fiindca tara-i prea plina de incultura

Vreau sa mă duc departe, foarte departe

Acolo unde nu exista creiere degerate!

Intenția contează, nu te ofensa măi dragă

Că poți sa speri degeaba o viață-ntreagă.

Ia , hai, incearcă, ieși pe la plimbare

In fiecare zi sa dansez ca-ntr-un ring

Lasa calculatorul, vezi e-o lume mare!

In cealalta emisfera,

Tot ce lumea imi ofera,

Tot mai bine-i decat noaptea

Printre cateva soapte

De la doua turturele

Ce, cu gandurile mele,

Zboara peste plopi plapanzi

Ducand cultura peste strazi

Catre creierele degerate,

Ce tot astepta noapte dupa noapte...

Dansează, ia o salată, papa și-o friptură,

Asculra prima data chiar o uvertură

Asculta marea, vezi un pisc de munte,

Te-nalta si asculta, te naste in lumina...

Încearca, vezi, adulmecă și fă mai multe

Mai lasa poezia, grijeste-te de tine

cum mi-arde pieptul de pasiune, emoție și joacă

Ca viata-i scurta , acusi e maine.

de prin săruturi dimineața, ți-aș croșeta aripi pe umeri noaptea

Si crezi ca iei ceva cu tine?

să nu ne mai dividem că suntem toți licurici pe acest pământ poetic

Si daca timpul s-ar opri,

In negura de zi cu zi

As face totul doar pe dos,

Pana ce totul ar avea folos.

Zi de zi, seara de seara

Sa'ncalc tot ce era odinioara,

Fara regret, doar optimism

Sa fiu vesel si sa traiesc din plin.

La miezul noptii si in toiul zilei,

Sa nu ma faci de ras, Vasile!

potopul universal este iubirea, să nu-ți mai fie frică de fulgere, copile

Sa uiti tot si iar sa-ti amintesti

Praful se-asterne peste zile

Zile, nopti, luni si ani....

Din neguri soarele cu siguranta va iesi

visează, râzi și îndrăgostește-te nebunește de o nimfă

intre timp o cartita sapa, dar vita era paralela cu ea...

Si-atunci sufletele noastre vor pluti

Ești cântecul a cărui partitură nu am mai reușit să o înțeleg

M-am blocat, tu m-ai transformat în infinit, am sîngerat această fericire

ești cerul spre care ochii mei se vor înălța totdeauna,

Iar tu m-ai facut sa fiu intreg

Sa strangem randul , garile sa ocupam

Te-am găsit, fără să caut,te-am simtit si te-am iubit

Te-am dorit,dogorit,iubit la infinit

Dar asta e și pentru că trăim în toate momentele posibile în același timp

Din timp in timp aleg iubirea, apoi ma-ntorc la tine

Te-ador, te simt si te respect, ca o aroma amara de cafea

Dar acum, totu-i trecut

In dimineti de toamna timpurie

Cu vocile suprapuse dinspre fiecare organ intern în limbaje uneori imposibile

Sa ne îmbrățișăm infrigurați încă o data

Ne sărutăm şi ne iubim

Sau așa se spune la televizor că am face

Iar în noapte ne despărţim

Potrivit consultanților aduși pe ecran să ne explice cutele din cearșaf. e partea cea mai bună

A nopții, aceea în care mașinile grăbite împrumută pe străzi energia regăsirilor noastre

Ne alegem cuvinte de kevlar care să reziste la toate astea

Ca niște coafuri în reclame

Cine sa se fi nascut in februarie,

Cand bate vantul in nestire?

Când încep să ne scrâșnească oasele de neiubire

Cand stelele pe cer nu mai au stralucite,

Cand soarele rasare doar pentru putina lumima..

In nemarginitul cerului in brate sa se cuprinda

Versuri goale, clipire de geana,

Mergand descult prin ploaia rece

Și cu toate astea cuvintele nu ne sunt suficiente,

Ne dor și ne sfâșie.

Ne lipim de perete

Pierduți în al vremii Mordor

Negați, alungați, renegați în amor.

Și refugiați în marea de pixeli,

Ne apropiem și îndepărtăm în plutire

Noi, străinii, ca niște ghețari sparți în bucăți

Urmând să ne topim și să ne întoarcem la sursă

Prin poezia de un milion de versuri

Sa fim din nou copii, naivi si luminosi

Pururea tineri si frumosi,

Sa alungam uratul din vietile noastre

Sa ne culcam cu rima pe-o bezea

Si uite cum visezi tu cucuvea

Sa fim, sa vrem sa ne-vartim in hora

Nu cred ca vrei sa mai astepti o ora

Ba da, as astepta o vesnicie de maine wk ar sa fie

Am un remediu bun

Te vad esti muci ai pierdut rima

Si-ai adormit in gura cu bezeaua

Și dacă te îneci îți cântă cucuveaua

In noaptea plina de mistere

Nu sunt poet, eu scriu ce simt

O clipa stai si asculta- i cantul

Cucuvelei? Chiar esti poet!

Mai bine zi sa te fereasca Sfantul

De "trilul" ei cel desuet

Îs beat de-o dragoste amară

Ce-mi plânge-n fiecare seară

As vrea sa uit cale de-un gand

Din bordul unui taxi ce mă cară

Pe străzi necunoscute iar la gară

La un pahar in ceas de seara

Unde tot ce am fost pot iar să vând

Dar n-o sa fac asta nicicand

Am să rezerv de-acum o rimă pe un ultim rând

Avid de vers, de glorie flămând

Ci mai degraba plec, sperând

Si simt nevoia sa ma-nnec

Intr-o valtoare intunecata

Ce spala amintiri ce trec

Si-mi face mintea mai curata

Desi ma ispiteste-un gand.

Cernite flori de primavara

Stau stranii, sprijinind copaci

Cu vorbe calde si usoare in minte se petrec

De Bucurie, iubire, dragoste lumea e mirata