Marea Poezie

1.000.000 de versuri!

Scrie versuri

x

Noi doi si un copil blondin

La lume zambim

Vorbele tale nu le-am uitat oricum,

Nu-ti mai spun, dar ma dor si acum,

Faptele tale o sa le adun,

In sufletul meu nebun,

Pe nume n-as vrea sa-ti mai spun,

Dar poate ar trebui sa te sun,

Te sun, te sun, poate nu-mi vei raspunde acum,

Sa nu-mi auzi lacrimile cum te striga,

Iti spun, vino acum!

Si stau mereu si ma gândesc

De pot oare sa mai iubesc

Dragostea e boala grea

Dar nu putem nici fără ea.

Am stat, am stat si m-am gândit

De pot trăi fără iubit

Si dintr-o data am

Tresărit...

Nu pot, nu pot si nici nu vreau...

Sau poate e mai bine asa

Sa stau, sa plang de dorul tau,

Eu ti-am mai spus, a iubi e foarte greu.

Iar gandurile vin, si pleaca,

Dar dragostea?

Ea cum sa faca?

Sa fim noi vesnic fericiti,

Sa ne iubim, sa fim iubiti..

Sau sa plecam in departari?

Sa nu ne pese de urmari...

Cu luna-n spate, pasi in doi

O fi dragoste ? O fi razboi ?

Ne iubim , apoi ne umplem de noroi ...

Din nou ... Ce-o fi intre noi ?!?

Iubirea e un dans in doi

Un pas inainte doi inapoi...

Cu piruete si cu imbratisari

Cu plans si cu sarutari

Cu tipete si cu iertari...

Iubirea e un pas in doi

Cu dorinte si cu nevoi

Cu nelinisti si cu taceri

Căci fără plâns nu e iubire

Dar nici fără fericire

Un dans nebun si nesfarsit

e tot ce ne-am dorit

Si el niciodata,nu va avea sfarsit

Din parfum si din aberatii

Incepem mângâieri si reactii

La ceas de seara, cu-aduceri aminte

Primeste si plansul de jale, Parinte

Nu uitam unii de altii

Dorm stelele toate si luna ne minte

Cum ca vara cu razele-i sfinte

Nu pare sa vina

Noi ne uitam unii la altii

Prin intuneric si lumina

mi-e dor de voi, de mine, de noi

Am avut un vis cu tine de mana

Nu stiu ce spuneai, plangeai in furtuna

Sub cerul noros, pierise clarul de luna

Dar zorile vin, deschid ochii si-mi pare

O, dulce-i privirea ta, o splendoare

Ca luna-i cu mine aici. Ba, e soare

Ce zambet frumos pe chip ti se-asterne!

O clipa-i etern, un spatiu deschis,

Ce-mi mangaie sufletul ce mi l-ai cuprins

As sta ore-n sir, in tacere s-admir

A duhului vast, a parfumului mir

Caci toate-s minune, cununa cu crini,

Fii azi cu mine si-n veci noi sa fim

Una. Un tot nesfarsit cu pas hotarat,

Un ritm, o bataie de inima agila

Si-ncetisor sa scriem pe rand, cate o fila

Căci dragostea este cel mai de preț sentiment,

Si fara ea ne stingem încetul cu încetul

Traieste frumos si simte intregul

Acum si aici si cat mai stringent

Si astazi si maine si ieri, permanent

Cum altfel sa simti moment, cu moment?

Ca un spirit ratacitor printre oglinzi

Eu am fost de la inceput ,

Intr-un spatiu vast cat cuprinzi

Pe care nu l-am priceput.

iubire-ai dorinţă o inimă mare

Pe care -o astept uitându-ma-n zare

Si-ncep astazi c-o noua zi

Aceiasi veche amintire

Numai tu o poti starpi

Doar luandu-mi din iubire.

Ma poti doborî

Doar chipul ei de soare

Inima-mi tresare

Mergând pe altă lume pentru a-i aduce-o floare

Mergând si suspinând pe tãiş de sabie

Ajunge centimetru de final si-mi da alinare.

Ard neincetat...arunc timpul in cercuri de vant

Alt inceput...nasc lacrimi din urme de cant

Doar pentru tine.

Sau pentru noi.

Dacă mă înșeli vă omor pe amândoi.

In vis incerc sa te-aduc langa mine

Spune-mi ce-ți dorește sufletul,

O frunza ce plutea usor

Isi dorea de fapt...un zbor

Fara a sti ca ea, de fapt

In pom trebuia a sta, in fapt

Dorindu-si ce nu-i era necesar

Suferea...mereu...in mod bizar

Cand, mai degraba ar zambi

Ca pomului i-ar folosi

Si celor ce la umbra lui s-ar odihni

Si atunci, cand stii ca totu' are-un rost

De ce sa te impotrivesti

Lasa-l sa curga, caci e divin.

Si imi aduce aminte un pic, a vin

Il sorb ca pe un dulce venin

Un vin pe care l-as gusta

Din gura ta,din palma ta

Astept cu nerabdare sa te intalnesc

Sa simt parfumul tau dulceag

In brate sa te simt aproape

Acum vantul dulce sufla

Atat de rece si pustiu

Tu nu mai esti cel din trecut..

Eu nu mai sunt a ta de mult ..

Si nu sunt nici a altcuiva...sunt in sfarsit a mea

Grea cruce sa iubesti pe unii,

Dar tu - ce simpla! De-nteleg

Secretul frumusetii tale,

Enigma vietii o dezleg

Frumos alearga pe hartie

A mea penita multe scrie

Din toate cate ea cunoaste

Sa-ti spuna ti-ar vrea, in soapte

Despre lumina din priviri

Ale unei mari... iubiri

Iubirea cea adevărată o găsești la ball la mall cu bani sau săracă tot o prețuiesti

Dacă tu o prigonești n-are nici izbandă,

Ea iți spune lasămă in pace iar tu spui lasămă măcar pe mine

Ea cand pleacă tu esti trist iar ea e fericita

Acasa la masa sau la fast food ea nu te iubeste fiind doar un ghemotoc

Si ea inverzeste ca o floare colorata cand aude ca te-ai casatorit cu ea

Iar tu cand divortezi ea este ca iarna pustie

Ea te va saruta pe obraz ca sa te casatoresti inapoi

Iar tu spui nu fiind ca ea nu tea iubit

De dragul ei si dorul

Ea va aparea la nunta si-ti va strica seara de vis

Lautarul striga acasa toata lumea

Si el se pălește ca un trandafir

Dar ploaia îi redă parfumul

Cand stelele palesc si lumina este neagra

Tremur tot cand ma gandesc la iubirea ce ne leaga

Cand inima-ti dicteaza versul,

Ea scoate-n scena un rob, tarandu-l

Aici se ispraveste arta,

Respira soarta si pamantul

Ma uit in zare si-ti vad chipul

M-agat de ultima speranta

Sa nu fii doar naluca-n ceata

E ravasit de dor si ura

Nu pot sa te sarut pe gura

Te-ating usor, incet, pe mana

Si vreau sa mergem mai departe

Sa ne iubim de-i zi sau noapte

Sa visam la alte zari unde soarele rasare noaptea

Iar luna vesteste ziua

Unde animalele adopta oameni

si nu oamenii cumpara animale

caci nu asa-i normal pe lume

s-alegi pe cine sa iubesti anume

Zambila

Sade stramb pe masa

Si pot sa te ating usor

Si sa-ti soptesc incetisor

Sa ai incredere in mine

Sa te increzi chiar si in tine

Sa asculti inimile noastre

Cum scriu povesti in astre

Povesti despre noi doi

Povesti ce ne alina pe-amandoi

As reveni cu zambila

Care sedea stramb pe masa

Ce am crezut ca va ierta

Mana ce-a rupt-o din iarba

Pentru a-mi incanta ziua

Sau noaptea

Nu-mi mai aduc aminte

Stiu doar ca panseluta

Aproape ca ma minte

Ma doare capul

N-am crezut ca o mirare

Poa' sa doara asa de tare

E greu cu plusul

Si cu minus

Sa nu-ti mai zic de impartire

Dar cand se-ncheie socoteala

Tare as vrea sa stau in spate

Sa nu ma mai intrebe nimeni

Daca sunt cam rupt in coate

Un punct, un soi de evadare

Bucurându-se de cea, care-l purta-n strădanie,

Copilul vesel se căznea,

Împins pe deal de-o sanie,

Şi prins de gândul ce-i venea,

Uitându-se în zare,

Urca agale spre ceva,

Matematica e grea!

Nu prea suspin dupa ea!

Hai mai bine cu Romana

Asta,daca va da mana!

Sa fii profund

pare ceva de neatins

ca intr-o zi, de capul tau

sa atarne prins

un soi de gand

de necuprins

ce sapa-n tine ca in brazda

si te indeamna sa descoperi

ce tu te chinui sa acoperi

Vezi o lumina ce asteapta

Si zici ca e a ta, din toate

Vrei sa-mbie, sa se joace

Doar ca ea sta si te vegheaza

Veghea ca focul intr-o vatra

Ce mama vreascuri tot itea

cocand o pita rumeioara

de ma gandesc

mi-alina

inima

Ce-i timpul? Stii?

Ca-i lung de cat e de si lat

Stiu. cred. Imi vine sa-l strabat

La margini s-ajung abia astept

Sa vaz 'nfinitul gol de e corect

m-am zuburilt demult la mama

c-am crezut ca nu ma stie

Si-mi tot bate dungi pe dunga

De-am crezut c-o sa ma stinga

dar ea vrea doar ce e bine

Pentru mine

Stiu acum

si ma-ntorc

cat se mai poate

din mult nevorbitul drum

Esti o iubire tarzie de toamna,

Cu bruma, cu ploaie, cu fum…

Esti dulce-amar precum vinul

Si de-o culoare aramie, dar bun…

Esti omul pe care-l astept de o viata,

In care gasesti la un loc

Speranta, frumosul, iubirea, tristetea

Dorinta, puterea si “tot”...

Caci acum stiu ca e doar gandul

Acela ce te tine a face

Din tot ce vrei, mereu o poarta

Catre chiar floarea din glastra.

Cucu canta

n-am stiut dintre betoane

grai de pasare de tara

poate sa-mi ridice suflul

dincolo de primavara

Al meu suras e pentru orisicine?

A ta privire vine dupa mine?

Ce iti veni de ma tot scuturi?

Imi pare mie ca tu vrei doar fluturi?

un pas de broasca mica

se intrecea cu o furnica

mititica

si luand la pas toti pasii ei

ii inalta vreo doi, trei zmei

indragostit de pasii ei

Copacii capului de trib

s-au inaltat curgand in sus

c-o viata ce demult s-a dus

de ramuri rau imprastiate

m-agat de creanga ce atarna

de-un colt de ramura lovita

cu voiosia unui dinte

ce sta sa dea pe dinafara.

Ceva molipsitor, as zice

Cu fel de fel de zurgalai

Asa-i iubirea, mai ca-ti vine

Sa te iei la intrecere cu ei

Si-ti spui ca n-are niciun rost

Dar totusi,ce? Eu sunt mai prost?

Si vreau sa ies azi din tipar

La revedere..nici n-am habar..

Si nici nu vreau sa stiu macar..

..ce ma asteapta.

Un gand curat, de primavara

Se coboara

Pe-o frunza sparta

Si cam lata.

In plus, e si precipitata

Ca nu-si gasi a sa surata

In lumea asta lunga, lata,

Cu pas sprintar si ras sagalnic

Intreaba de zor o barza

"Nu stii cumva, pe aici

Vreo raza?"

Caci ea soarele il cauta, sa-l vaza.

Ca ea spera ca soarele

A strans toate suratele.

E greu un lacat sa-l descui

Tu te tot chinui si tot spui

Ca ai la indemana tot

E cheia potrivita, e la loc

Si totusi, este despre aces miscare

Pe care-o prinzi din intamplare

Si esti convins ca-i aratare.

Simt adiere de primavara

De corcodus inflorit

De ghiocei si zambile

Al primaverii gangurit

Cand totul reiese la viata...

Eu de ce simt c-am murit?

Dar totul e in transformare

Si creanga ce astazi a adormit

Maine va creste iara

Si iara va fi un nou inceput

O noua sansa ni se da

Si zambetu-mi pleaca agale pe buze,

Privirea mi-e departe, sub ceruri apuse.

Ce vesti imi aduci tu vant, de departe?

De te cobori la mine, din piscuri inalte?

Port ganduri calde si clare, senine,

Din adevaruri pure si raze alcaline.

Sa iti aduc al raurilor dor,

Al apei line, dulci, curate, de izvor.

Sa te trezesc la viata, din marea ta visare,

Al zilelor sirag il pierzi, nu-i de mirare.

Sa scriem tot ce n-am rostit

Asterne pe hartie, degrab, far' de zabava

Iubirea ce i-o porti, trimite-i-o 'ntr-o snoava.

Femeia nu e niciodată sclavă

Ea trebuie iubită și ținută în slavă

Oooooo, primăvară verde, la noi iar ai venit

Îţi supunem că eşti verde şi iar, Bine'ai venit!

Cocorii tu îi mâni, să vină iar la noi,

Pe câmpuri ghioceii ies şi zâmbesc vioi.

Întreaga natură, tu iară dezmorţeşti,

Ne faci să fim mai altfel şi parcă ne zâmbeşti!

Vestmant minune porti, straluce, de craiasa

Tu dulce te arati pamantului mireasa

lumina calda a vietii peste inghet o lasa

Natura si ea parca a intinerit

As vrea sa-mi vorbesti,

Dar tacerea ma apasa,

As vrea sa ma asculti, cand ploaia cade deasa,

Pe pamant, asurzind, lacrima taioasa,

Ce cade pe obraz, fara de ragaz.

Spune-mi pe nume, si te voi ierta,

Spune-mi ca vrei sa fiu ghidul tau iar,

Prin intunericul de care n-aveai habar

Striga-ma si nu te voi certa

As vrea sa cuprind cerul cu bratele mele

Sa prind intre degete raze de soare

Si-apoi sa ma prind intr-o hora cu ele

Impreuna cu muntii si mii de izvoare

Lautari sa ne fie stoluri de pasari

Mii de lalele, crini si bujori

In picioare s-avem incaltari de petale

Pe cap coronite de spice si stele

Hora iubirii sa invatam a juca

Aici pe pamant armonie sa fie

Sa-nvatam impreuna sa traim si a lucra

In pace, lumina, iubire, bucurie.

Când în brațe-mi vei sări iar

Să te cuprind eu voi dori

Să-ți sărut obrazul inimii

Să-mi aștern fruntea-ntr-a ta palmă

Privirea-ți să m-adoarmă

Si daca nici asta nu va fi de folos

Lumea se-ntreaba de ce totu-i pe dos

Cand dragostea trebuie acum sa triumfe

Ne credem mari zane , ne credem noi nimfe?

Suntem doar petale, doar fire de praf

In lumea asta mare venim si plecam

Nu stie nici vantul ce-n urma lasam

Eu zic ca mai bine ar fi sa traim

Momentul se duce, oricum noi murim

Si nu ajunge doar sa ne dorim

Simple lumi, necomplicate

Tind sa ma scoata din ritm

Capete de ganduri moarte

Ies din mine cu multi spini

Se asterne fest placerea

Linistii fara suspin

Insistent ma amageste

Zgomotul unei percutii

Ce e puls pulsat de-o dama

Ce cred ca o cheama Nuti

Fug unde-oi vedea cu ochii

Ca lovit de fuga mortii

Ignorand cumva iubirea

Ce statea in fata portii

Simplele dovezi de fala

Ma repoarta-n alte parti

Dinspre o fiinta goala

Ce are alte calitati

Mi-ai inmiresmat zanfirii

Cu simt dulce acrisor

Cu parfum de mai, de luna

Ma imbat cu al tau amor

Azi e zi de sarbatoare,

Esti mandru sa ma porti in piept oare?

Nu mai sunt rosu cu alb,

Ci sunt un gri dureros, dar fara de folos,

Lasa-ma la pieptul tau macar o luna pe an,

Sa simt si eu ca m-ai iubit,

Cum am facut-o si eu,

Nu ma scoate de la pieptul tau,

Simte a mea inima care bate mereu.

Imprastiind in jurul meu, culori de curcubeu,

Si litere in text, a mea, al tau,

Metafore frumoase si duioase,

Din inima mea, pentru tine scoase.

Ingerii de lumina se coboara

S-alunge ce-a fost rau la romani

Sa le spuna ca e primavara

Aici pe pamantul strabun.

Floarea cea rara cu parfumul divin

Ce-si revarsa mireasma din cupa

Peste tot poporul roman

Anotimpul cel nou sa-l aduca.

E iarasi primavara,an de an o asteptam cu ghiocei la geam!

cu martisor in piept si cu iubire,ea insasi a venit sa dea de stire

Ca totu-n jur inmugureste,si-n noi speranta de mai bine se cladeste

Si totul este o entropie...

Eşti râul, fluviul, marea şi oceanul,

Eşti ploaia ce-ncolţeşte lanul,

Eşti munţii, dealuri şi câmpii,

Tu eşti aici, acolo şi in veci vei fi.

Ce mare Dumnezeu avem,

Ce glorios, plin de splendoare!

Ce binecuvântati suntem

Sub mâna Lui ocrotitoare!

Preafericiţi ades privim

La tot ce este pentru noi

La tot ce face si tânjim

Sa Il vedem, sa-L intâlnim.

Cu reverenţă amândoi

Să ne-nchinăm să-I mulţumim.

E viata noastra o minune,

"Minune", e prea mic, as spune

E darul maiestuos, divin,

De-am intelege doar putin ...

Cat de usor ar fi si drag,

Ne-ar fi la toti,

Doar sa zambim !

S-asternem zambete pe chip,

De la cel mare, la cel mic,

Sa fim cu totii o bucurie,

Si nu doar azi,

O vesnicie!

Sa fie tot o mare albastra

Lina, suava si frumoasa

Sa ne-ntalnim la capatul marii, sa atingem infinitul zarii

Sa fim cu totii impliniti, veseli, frumosi si fericiti

Cearceaful cetii incetosate

cobara de parca-r urca

S-as vrea sa fiu mai clar in vorbe

Si-mi scot subtire batista

ma sterg de ceata

Si-mi ingheata

creierul

caci fara ceata

e ca un cap fara de fes

ca s-a creat o simbioza

ce poate acu' sa faca vers

Ma inclin spre inainte

coboara-mi palaria

nutresc ascunse rime

pentru o Dorothea

ea nici nu ma cunoaste

incerc sa-ascund mirajul

ce m-a cuprins in mreje

scuzati-mi derapajul

Amu' in miez de noapte-mi

Rasare in visare o prea mandra floare

Asculta-mi clar parerea

ce totalitar

m-am chiar surprins pe mine

de-asa o mojicie, rastita catre tine

as vrea sa ne-ntelegem

dar mi-e acum cam clar

ca nu e asta calea

s-atunci iti scriu mai rar

Ah, cat amar!

Sa fiu mereu sortita eternului calvar

Stiu! e aiurea

Si eu ma lamentez

Bolborosesc intruna

Intruna comentez

Mai bine scriu un vers

Si-ti povestesc si tie de-al meu univers

Asa trecura anii si azi ne intalnim

Dupa o lunga cale o luam cu toti spre mare

In valurile tulburi ne aruncam nebuni

Cu toti privim spre cerul albastru si senin

Stai si adulmeci starea ce pare sa te-ajute

S-aduci la tine pacea si binele suprem

Si-n tot acest melanj de clipe tainuite

Ti-apare brusc un gand:

Ca binele e-n tine, de fapt, de orisicand.

Cand frumusetea lucea goala

Ca floarea-n roua diminetii,

Iar inimi dornice de vise

Bateau in ritmul cald al vietii

Se desfatau cu blande versuri

Mergand de brat, in pas usor

Punand la cale sentimente

Pe care le numesc amor

De un mur, atarn-o mura

Ca un rasucit din vie

si abia de indrazneste

sa te roage sa te-nbie

sa-ti prea dulce indulceasca

gura ce imi place mie

Pe-n calendar agatat de-o sfoara

Se indeamna trei cocori de zor

Sa afle ziua care-i oare

Sa zboare catre al lor pol

Si tot stateau, in asteptare

Mereu cu gandul lor la zbor

Si netraind in fapt momentul

De -acum, de altfel calator

ferecate drumuri plate

mi-au tot aparut in cale

si cand cred ca apare un deal

O iau sanatos la vale

E copacul iar in floare

Si cand colo, de sub crengi

Iesi mirosind a soare

Un cal alb de prin pribegi

Dar ce nuanta de surprins

Se asternu pe moaca'mi bleaga

Cand ma uitam 'napoi in zare

Sa vad ca dealul...nu apare

Noroc de cabalina sura...

Doar o privire a fost deajuns

M-am rasucit intr-o secunda

Si-am alergat la joc, nauc...

Si-asa s-a deghizat Rabdarea

Si m-ajuta sa-mi urmez calea

oriunde si oricand

cu dragostea in gand

Tu esti iubirea ce nealina viata,

Tu esti surasul dulce de copil,

Tu esti lumina ce ne-ngana dimineata,

Esti taina ce se-ascunde in trandafir

Esti pretutindeni cu noi, Doamne,

Fara de tine, cum sa fim?

Iti multumim ca totdeauna

In greutati Te-ai implicat

Ai fost cu noi in toate, una

Singuri deloc nu ne-ai lasat.

Iti multumim ca mai departe

Vei fi cu noi ca pana acum,

De haru-Ti mare avand parte

Ne vei calauzi pe drum.

M-am mai gandit un pic pe drum

Ca toate sunt legat-n viata

Si orice intalnesti sau ti se arata

Sunt ca sa vezi dincolo de fum

Si poate zici ca fumul te salveaza

De orice-ti pare brutal in fire

Insa e doar o amagire

Caci el nimic nu lumineaza.

Și tot asa și mai departe,

Nimic nu-i fără de sens

Poemul vostru moarte n-are

Doar că te-neacă într-un fum dens.

Și poți să scrii așa de-a pururi

Tastând frenetic pe-un vals

Ușchi-m-aș pe-ale vieții valuri

Cântând cam tare și cam fals ...

Dar primavara cu iubire ,te salveaza

Si pasii tai usor se-ndreapta

Spre locuri mult mai luminoase

Si lasa-n urma acea ceata

As zice ca ma-ncearca norocu'

Sa vada daca pot sa indur

Atata fericire-n cale

Daca-mi asterne, in delir.

Imi da ceva, ce pare sigur

Apoi se-ntoare, ia inapoi

E-un joc ce l-am ghicit, simt sigur

Exista o cale, sa stea la noi...

Dar poate sta, sau poate pleaca,

Am vrea sa stim ce ne asteapta,

Daca pleci, sa-ti dau pachet,

Trecutul ce ne desparte,

Prezentul nu-l mai vreau,

Il poti lua, pastreaza-l tu,

Eu sigur nu-l mai vreau acum

E bine de mi-l dai, dar stai

Cumva tu nu l-ai impacat?

Trecutul, despre el vorbeam

Caci mi-a trecut un gand prin cap

Ca tu cu el v-ati tot certat

Si nu e bine si-i pacat, sa nu plecati spre viitor

Armonizati pe interior

Pretul de a te iubi

A fost prea mare draga,

Inima mea ai frant-o,

Nu mai este intreaga.

Acum imi dau seama, pretul ce l-am platit

O inima distrusa pe veci... asa ai vrut.

Am crezut in tine si in iubirea ta

De astazi doar in vis eu te voi cauta

Nicicand nu-ti voi mai deschide usa

Zambind, din prag

Acum, gata! Nu pierdeti vremea! Sus pe cai!

Prea mult am zabovit , iar calea-i lunga

Primejdiile-s multe, ispite fara grai

Tin flori in mana dreapta, pumnalul in cea stanga

Nici versuri de iubire

Ce ti le-am scris cu drag

Iubirea acolo se naste inauntrul ei

Platesti dobanda mare,

Platesti fara temei.

Pretul iubirii e mare

Dar trebuie platit in doi

Iubiti iubirea noastra

Caci va iubim si noi.

Tresar buimac cand minte imi joaca crude farse

Si-mi pare, te zaresc ca oaza in desert

Si mana-ntind cu gandul aievea ma destept

Nici nu mai am respir, imi simt sufletul in tarse

Si-n vis , pe-o raza am sa -ti patrund in gand

Si-am sa te rog sa imi surazi dormind

Surasul tau ,cu mine-l voi lua ,plecand

SA-mi fie talisman in noptile fara de gand

Nu imi mai regasesc constiinta

Sa-ntreb, nu mai am nici o cunostinta,

Nu mai am nici o idee,

Nu stiu cum tot o sa se-ncheie.

Mi-e dor de soarele ce inca nu a rasarit

Si peste chipu-ti bland nici n-a zambit,

De luna ce inca sta ascunsa si pitita

De dragoste ca inca nu-i nascuta , nici lovita.

Ma rog doar pentru ziua ce inca n-a venit

Si pentru un suflet ce acum traieste si nu-i pustiit

Pentru iubire, pentru un dor ce astazi nu e cuprins

Decat in versuri sfinte si cu dorinte nins.

Si ma gandesc la tine cand luna 'ncet apare

Si ma gandesc la tine cand soarele rasare.

Blestemati fie ei , centaurii din vis

Cu nestemate-n frunte ei sfarma sub copite

Mirarea frunzelor. Iar frunzele ranite

Se-mbratiseaza-n taina cand muzica s-a stins

Noroc ca parul ei pe spate statea lins

Si-o vezi pasind alaturi, si-o simti ca intr-un vis

Si uite-asa-ntr-o doara, o jale m-a cuprins

Ai vrea sa-i spui de tine, dar grea iti este vorba

In versul ce-l rostesti

Nu fii asa timid! Chiar n-ai nici o idee?

Stai sa ne lamurim: vorbim de o femeie...

Ridica a ta privire si spre ea priveste

O sa-ntelegi ca si ea tot spre tine priveste

Acum ori niciodata se scrie o poveste

A fost odata, pare-se in niste reviste

El printul...Avea tot ce isi doreste

Cai putere peste limita, chiar și cai verzi sus pe pereti

Aea însă si-o lipsa, nu se putea șterge cu bureti

Orice-ar face, orice-ar zice

Lumea toată îl făcea sa se simtă tot un purice

Pe brânci, pe stânci, în genunchi nimic nu impresioneaza

Speranța se epuizeaza

"Mai pot eu oare s-o întâlnesc, s-o văd și s-o apuc?"

E o nălucă, o stafie pare ceva caduc

Renunt, va las, ma simt un prost

Ma duc pe munte sa imi gasesc un rost

Oooo...Ce grozăvie. ..Ce vrei bestie de la mine?

M-alergi și mă târăști, ce soarta...Nu e bine

Acum știu sigur; am făcut o prostie

Târziu, sunt singur în prapastie

Eu cu mine și în așteptarea ta, mai bestie

Dar, stai! O reverie...Ce de lume, ce uimire

Sa fie ăsta ziua în care prințul se simte deplin în omenire

Un gong și Da! Primește Acea statuie!

Asta-i print cu tot ce trebuie

Chiar si cu statuie

Acum se simte în viața, plin de spor în toate

Indiferent de orice, chiar dacă e luni afara

Astăzi nu se lovește în taste

Prințul e prea ocupat cu 53 de inalte

Vai, dar ce detalii așa frapante

Si-mi stai in minte, 'mi stai in gand,

Tu, bestie, dar totodata inger bland,

Te vad venind fara sa fi plecat vreodat',

Ori mi se pare? Ce ciudat...

Si totusi, vad o umbra clar!

S'aud un pas, dar nu apari!

Si uite asa in zbor ma duce,

Cu glasul ei amar si dulce

Si cu al ei spirit etern,

Cand in Rai, cand in Infern!

Visezi aievea dragule, caci noi de mult am consumat

Si-acu vezi doar farami din ce noi odata-am adunat

Lasand povestea-n urma noastra, putem numi totu-ncheiat

Ferfelita pe la colturi

O anume vrabie

Sta pe gard si ma imbie

Ca si cum ar fi doar una

Dar cand imi deschid si mana

Observ ca mai e-nca una

O dilema

Ce sa fac?

Sa dau vrabia din mana

Pe aia de dupa gard?

S-alerg dupa vrabii acusi

Ca e una, ca-s o mie

Cred ca este mult mai buna

Aia culcusita-n mana

M-am tot framantat si totusi

Mi se pare mie

Din par de pisica de mare

Poti impleti o soseta?

Dar din par de calut de mare

Poti face o maleta?

Din roza vanturilor

Poti face parfum frumos mirositor?

Dar din Romania

Poti face-un popor?

Eu zic ca da!

Sau cel putin, la ultima

Si nu ca vreau sa ma dau mare

Dar tara noastra, e o tara

Ce merita rememorata

Caci cam uitam, din cand in cand

Ca suntem neam de acest pamant!

Liber mă simt acum să cânt

Despre inimă si gând

Mie-mi place tara mea si vreau sa cred ca nu sunt singura,

Romani am fost si oricum vom fi,

Indiferent unde vom trai,

Caci vom trai cu demnitate

Mereu mai presus de toate

Cu o tara mandra ca o floare,

Scaldata in soarelui valtoare

Si noi mereu vom fi aici

Penteu

Pentru-ai nostri parinti

Frumos convers de sufrageu

cu doua doamne inalte

ce discutau la un jeleu

de ce-au cerceii toarte

cand usa se deschide

de intra micul derbedeu

cu mult prea multe omide

Un tipat ca un cui de toc

intoarce in loc micutul

si zboara de unde-a venit

Aproape sa dea coltul

Miroase a plaja, a nisip

A valuri si-nghetata

Se simte'un aer cald, chitit

Sa-mi dea un bobarnac in fata

Aerul rece vine dinspre nord,

Eu lupt sa-l tin mereu in sud

Ecouri ce razbat din cer

Se-nlantuie in fiinta mea

Strapung eternul efemer

Invaluindu-mi inima

Cand simt iubire si-mplinire

In cei din jur, ca si in mine

Inima mea imi da de stire

Batand domol, in ritmuri line.

Sirop de dude crude

Te vindeca de surde

Batai de cap

Si de mai pui ca unde

Bataia sta sa umble

Lovind precum un crap

Secreticios te-apropii

Si-mi furi o indignare

cand d-un calcai ti-atarna

O umbra, cat o floare

delicantesa mare

cusuta-n mii de puncte

prin fata mi te fluturi

Te-as mangaia pe frunte

dar nu vreau sa te scuturi

Stresat de-un cor de babe june

ce rasturnau magiun de prune

ma avantam calcand pe spate

un drum de tara in etate

intors din cursul stabilit

usor cam stamb

usor albit

cu suflul reazam odihnit

revin de unde-am pornit

capricios gurmand, din fire

ma lipicesc de o clatita

cu gust de sunete de lira

ma bucur de asa partida

Sunt clipe in care nu am loc sub cer,

Sunt clipe in care tot pierd, dar mai sper,

ma pierd intr-un straniu strain

Sunt clipe ce se ascund in trecutul plin.

castanul umbra-mi cam umbreste

nefericita asteptare

eu nicicand am avut rabdare

s-astept sa vad de ma iubeste

Sunand in cornul abundentei

un sac am asezat la usa

macar de dragul insistentei

sa nu mai stau din nou pe tusa

Au fost odata niste ceaiuri

Mondene, dragele de ele

Cu susur lin dar intrigant

In salt semet si cam pedant

Ce au tot facut si desfacut

Al vietii ram

S-au plictisit pe inserat,

Vazand ca nu-i nimic in geam

De parfumat

Si au plecat incet subtil

La alte case cu fitil

Ecoul gol rasun' usor

Din sunet cu reverberatii

Si se-mpleti cu al meu fuior

Tesand de zor niste aspiratii

Mi-am capitonat peretii

Micii mele camere

Ca de-atatea ganduri crete

Mi se aduna scaune

La cap, fireste

Si nu am dorit sa-mi zboare

Capul pe pereti

Ca un taur fara fraie

Cu dintii latareti

sofisticate candelabre

albastre sau asa ceva

loveste-n sidicat lumina

de a avea ce reflecta

reflexii luce parvenite

de-un unghi prea personal

aduna razele, unite

devin altcineva

Compostor de vorbe brute

transformat de viata

isi asuma rol de jude

si ti-o spune-n fata

de nu-ti infranezi avantul

de-a jigni pe orisicine

vine si te composteaza

surplus de buna dispozitie

debordant de da pe afara

isi punea o lunga ambitite

sa nu las zambetul sa moara

Si uite'asa m-as duce la o plimbare

Ca vremea buna abia a inceput

Si-un vanticel imi sufla in cale

Si ma forteaza sa stranut

Si capul eu mi-l infasor

Sa nu imi plece al tau dor

Sa il tin strans la inimioara

Sa ti-l povestesc deseara

un opt si-un doi stateau pe-o banca

Optul, grasut, isi facea loc

Era o dimineata rece...

Decat sase, mai bine zece:)

Pompilica se ridica intr-un cot

se cam oftica, cum ca altii

se ridica mai de tot

si el ramane

fara bune

doar cu dume

caci cu lenea, nu apuci sa stai in fata

chiar si-o rata mititica

se descurca mult mai bine

decat dragul Pompilica

De vina este numai unu

Ca sta in fata mai mereu

Si-i face pe toti sa creada

Ca-s mai prejos decat e el.

E si firav si nu-si da seama

Ca singur nu poate razbate

Si e mai bine intotdeauna

Sa ai si-un frate.

vremea-i buna și cu soare

Azi sigur ies la plimbare

..sufletul mi-a renăscut

nu..nu cred ca-i de la strănut!

cred ca-i de la Primăvară

Care-a venit pe 1 Martie iară

A venit să mă salute

Să-mi spuna că n-a putut să mă uite

A venit cu-alai regal

chiar de sus-sus din astral

Cu plete'n vant si zambet larg

pe dos decat este normal

o zebra dungile-si admira

Si se cam oftica

Ca ii este frica

Sa nu bata soarele

sa-i deschida petele

stoluri de colibrii

aburesc privirea

mii de trompetele

isi anunta stirea

rarisime cadre

diafane sufluri

se ascund propice-n

mii si mii de stufuri

Imi fac prea multe probleme

Si ma incearca chiar dileme

Ca nu e cum as fi sperat

Sa se rezolve de indat'

Se simte asa, un fel de iz

De musca prinsa in parbriz

paradoxal m-am linistit

mi-a luat putin.

O viata!

si ma surprind cand un gand fin

de ce demult se agata

ca tineretea-i un suspin

Dar mai bine asa, decat altfel

Sa stai mereu sa-ti intrebi mintea

Momentele nu intra sau nu ies din portofel

Mergi, alergi, te-mpiedici, dar la final esti o stea

Pentru ca ce-i al tau nu stie oricine

Ce-i pentru mine o simpla simtire

Pentru tine e posibil sa fie o minune

Norisori pufisori, mii de fluturi argintii si zglobii

Floricele colorate parfumate

Vanticel usurel bate peste toate

Clar semn de oboseala

Ma-nceaca sand pe spate

Si cred ca-i de la vreme

Si nicidecum ca poate

Sa fie de la varsta

Satul deja de toate

Vreau doar putin-odihna

Pe scanduri foarte late

Nu te- ntrista degeaba

Ca eu sunt impacat

Caci am facut de toate

Nimic n-am regretat

Si sunt doar obosit

Si vreau sa ma asez

Ai crede c-am venit

Doar sa ma lamentez

Dar poate ca am dreptul

Incurajat de varsta

Sa plang un pic pe stangul

In colt alb de batista

Senina perspectiva

Fara incrancenare

Ma linisteste gandul

Despre reincarnare

Plange si suspina

Ce zveltoare, ce fuleu

Am avut pe vremuri

Iar acum abia-ndraznesc

Genunchiul sa-l tremur

Se indoaie sa se rupa

Nucu din gradina

In acces de primadona

Si viata ne-arata ca totul e o stire

Fara puteri de Superman esti doar un vers

Intre cele un milion

Timpul nu-l putem da 'napoi

Sa ne gandim la noi

Alegerile sa ne duca inainte

Fara sa privim inapoi

Sa traim fara regrete

Sa iubim pe indelete

Incet, incet...ca-i ghiveci sau chiar spaghete

Orice gust, orice aroma e de fapt, un mare alint

Foaie verde, dafin, nu mint

Ce-i mai bun decât felia rece

Când e vara-vara și orice pepene e doi lei și zece

Si ai norocul de-al alege, chiar cand vanzatorul da sa plece

Esti multumit, chiar rasfatat

Ca universul ti l-a dat

Si vrei sa fie inca o mie

De zile cu paranghelie

Si mai pui si d-un rachiu

Pana simti sangele viu

Ca la poker joaca-ti cartea

Pana o dama iti ia partea

Tine minte mai copile

Ca din trei doua-s debile

Numai una-i mai faloasa

Buna de adus in casa

Neica nimeni tine scorul

Cand la mandre bun ii dorul

Mai auzi si cu pacat

Si te stiu cati intr-un sat

Azi am fost la cumparat

un cadou sumet de dat

am gasit numai prostii

scumpe, chioare muzichii

Cin se uita la detaliu

cand falosu' e de aur ?