Marea Poezie

1.000.000 de versuri!

Scrie versuri

x

nume suficient de-ar fi

toti am scrie poezii.

Daca esti artist de top

Pui talentului un dop ?

Fii atent la orice dunga

la culoarea de la punga

la cutia-n mucava

Intr-un cant, folio sa stea

pune mai multa iubire

in procesul de citire

fii mai generos oleaca

ca detaliul te scapa

de la crunt anonimat

si infamul ignorat.

Nu stiu cum, lumea nu vede

Pedaland pe repede

Ratezi toata fractia

Ia-ti un pic de timp cu tine

Si gandeste-te ce bine

E daca mai dai un pic

din al tau suflet voinic

din ce dai, din aia ai

energie, chef, elan.

si cu asta v-am pupat

somn usor si vis viersat.

contemplația tundrei a ajuns la topire

esența fazei stă în ordine în disciplina

De a nu fi ceea ce nu poți fi

Ai un vers ce-l vrei a scrie? Il asterne pe hartie. Teama de cuvinte n-ai, Pot veni si cu alai. Inte

Sute de mutre haiosite

Imi etaleaza dupa geam

Catelul meu c-urechi pleostite

De vreau sa-i dau, de unde n-am

Are un fel lipicinos

De-a se baga in suflet

Sterge cu mine pe jos

Si vreau doar sa-l induplec

S-ar culcusi la mine-n suflet

N-ar vrea se se mai duca

am fi ca unul permanent

Fara de dor de duca

Vrerea mea e incurcata

Nu mai stie ce sa spuna

Sinelui ce se apleaca

Sa ia de pe jos o pruna

Doar asa, ca fapt divers

O diversiune

Sa nu te prinzi ca fac vers

Despre tu si mine

Asca ca spun de doua prune

Una sprijina pe alta

Toata primavara

Pana ajung in floare varstei

Reprezentand, vara

Ajung prune smochinite

Cam pe la sfarsit

S-uite asa dilema vietii

S-a scris fericit!

Doar împreună

Fiindca asa e legea firii,

Noi ca unul sa simtim,

Sa fim si intreg si parte,

In eternul "sa iubim".

E miracolul pe care,

Il vedem in jur mereu,

Si ne intrebam adesea,

E mai bine "noi cu totii",

E mai bine "doar cu eu" ?

Si ne aude intotdeauna,

Si ne lumineaza iar,

Ca suntem cu totii una,

Si avem cu totii har,

Ca iubirea e eterna,

Ca o vom primi mereu,

Si va fi mereu aproape,

Bunul, dragul Dumenzeu.

Sa ii multumim intruna,

Pentru tot ce suntem azi,

Si sa fim atenti la toate,

Si la toti,

Ca suntem frati.

Zambetul sa fie raza,

Care ne deschide ziua,

Iar iubirea si caldura,

Soarele ce guverneaza.

Si din soare si iubire,

Se aude splendid o muza,

Ce sopteste la ureche,

Toata lumea sa auza,

Si sa scrie lin, cum simte,

Vise, ganduri si cuvinte.

Despre lume,

Despre viata,

Despre glasuri de copii,

Cat de minunat sa fie,

Sa dai lumii bucurii!

Si ramane o bucatica,

Asternuta pe hartie,

Din ce esti pe aceasta lume,

Din mult drag,

Pe vesnicie.

Ca frumosul n-are margini,

E cu semnul infinit,

Si la fel si fericirea,

Scrisa-n versu' impartasit.

E asa un iz de primavara,

De dimineata il simt acut,

Ce-ar fi sa fie asa, un cantec,

O melodie, un sarut ?

O floare rosie-mi apare,

Subtire, fina, o delicata frezie,

Si ea vibreaza la lumina,

Surade, simte,

Ca-i scriu acum o poezie.

E delicata mica floare,

Si daruita e, de Sus,

Si ea la randu-i daruieste,

Un minunat parfum de vis.

Iti multumesc mica printesa,

Ca-mi dai din bucuria ta,

Ma simt asa, putin Aleasa,

Ca pot sa iti cuprind aroma.

Sub un arc de curcubeu

Intr-un vers alb

Sau un desen naiv

Ai un vers ce-l vrei a scrie?

Il asterne pe hartie.

Teama de cuvinte n-ai,

Pot veni si cu alai.

Intelepte, violente,

Sa nu fie priponite,

Un gand bun din tine scoate

Si ne veseleste, poate!

Fără prea mult stat pe gânduri

Prinde-te și tu de-un capăt!

Am crezut ca l-am uitat

L-am privit neincetat

L-am privit cu drag si dor

Fara el nu e usor

Hm..si uite-l cum apare,

Gandul cel bun,

E ca o boare,

Ce se asterne fin in scrisuri,

Din ale mintii ascunzisuri.

Ce-ati zice sa privim acum,

Ceva frumos,

O poza draga,

Si sa ii scriem dintr-un gand

Ca-i un crampei din viata intreaga.

Ca e bogat, din cale afara,

Cine aduna amintiri,

Cu oameni dragi, a mia oara,

Cu multe vise si trairi.

E limpede, mintea-i complexa,

Si scoate ganduri, in continuu

Dar cine a zis ca nu-i frumos,

Sa le asterni asa, duios,

Sa iesi din stilul lor ambiguu,

Si sa le cerni, sa le dai ritmul,

Si o savoare a lor, aparte,

In randuri multe ordonata.

Si asa usor, pe nesimtite,

Gandul cel mic si cam abstract

Devine vers intr-un poem,

Cu stil rapsod si elevat.

Si soarele apunde iar ,

Iar eu abia am adormit

Un ghiocel apare iar ,

Și lună martie a sosit !!

De la flori ea gingasia lor

Si cand nu mai poţi încerca sa zbori

Cu gadul pana la norii

Si atunci vei vedea ,

Ca cerul albastru te pote calma.

Iubita frumoasa te poate imbratisa

Stateam asa, intr-o visare,

Desprinsa din cotidian,

Si ma intrebam eu cu mirare,

Ce-i sufletul ? E diafan ?

E verde ? Albastru ?

Diamant?

Are o forma ? O culoare ?

Sau pur si simplu transcendent.

Un EU astral si permanent.

Cica e simplu si ar fi,

Chiar mai usor daca am sti,

Cum sa invatam a ne cunoaste,

Cum sa fim noi,

Cum sa ne "nastem",

In fiece moment senini

Mai minunati si mai divini.

E fabulos si e maiastru,

In paradoxul ce-l traim,

E totul mare, e si mic,

E absolutul si nimic,

Cum cerul e etern albastru,

Sau poate doar asa-l simtim.

Si se transforma permanent.

Si permanent, la fel ramane,

Ca-n paradoxul ce-l traim,

La fel e azi, la fel si maine,

Difera doar cum il privim.

Chiar de-l privim o viata intreaga,

E tot splendid si aparent

Noi credem ca el se tot schimba,

Si iar devine inocent.

Si cand parem ca am inteles,

De se schimba atat de des,

Se isca iarasi intrebarea,

Dar nu era la fel splendoarea?

Dar cu culoarea, cum apare ?

Albastru, bleu, sau gri deschis,

Asa cum "vede" fiecare

Ca aici e treaba cu dichis.

Cum sa vedem, ce-i o culoare,

Si unde sa gasim dulceata,

Din a privi un pom, o floare.

Si daca pomul ar putea,

Sa ne trimita inapoi,

Cu un suras privirea sa,

Si cu mult verde inspre noi,

Am sti sa-i multumim sarmant

Ca e un Domn si e galant?

Imi place mult sa spun de verde,

Ca e in munti si in campii,

In ochii veseli de copii,

Si-n cei sagalnici de adulti,

O nebunie,

Ce n-o uiti!

Si rosul cel semet, imi place,

E pur si simplu ravisant!

El stie asta, si isi aroga

Titlul de vesnic premiant!

Toti il curteaza sincer,

Si mai ales ca e pe buze,

Cand el si ea se-admira tandru,

Ca-ntr-un tango de andaluze.

Si de oranj, ce sa va zic ?

E ca flacara semeata,

Ce iti transmite imediat,

Un mare drag si dor de viata.

Sa canti, sa sari si sa te bucuri,

Asta iti vine cand il vezi,

E totul vesel,

Fericire,

Ca un imens pastel de fluturi.

Si vine galbenul

Da, sigur,

Toti zic ca-i de la gelozie.

Eu zic sa il vedeti cum creste,

In florile de pe campie,

Ca galbena e floarea lui,

A astrului suprem din cer,

Ii zice floarea-soarelui,

Ca se intoarce dupa el.

Privind apoi in departare

ce se simte ca o boare ?

Si acum sa va mai zic de roz,

Da, rozul,

El, bombonul,

El e speranta tuturor,

EL ne da aripi si credinta,

Ca totu-i bine in viitor.

Si am inteles acum magia,

Puterea, arta, maretia,

Ce ne inspira zi de zi,

Pe oameni mari si pe copii,

Si ne indeamna cu ardoare,

Sa traim viata in culoare.

Culori sau non-culori,

Important e sa traim frumos,

Si sa fim de folos celor din jurul nost.

Ca e roz, grena sau verde,

Cine ne mai intelege,

Cand totul pare gri carbune,

Uneori de la amaraciune,

Stai pitit ca un taciune

Cu un iz de mortaciune.

Dar, arunca tot la tomberon.

Amintesteti cum te jucai sotron

Si cum copilaria-ti se derula domol

Si, chiar daca viata e ca o lamaie

Nu o alunga cu tamaie

Caci o limonda poti sa faci cu ea.

Sau, manca-o dupa tequila, daca ai bea...

Apoi, fără nici o legătură cu cele spuse sau scrise mai sus,

Apucă-te de altceva!

Sunt eternă, chiar dacă muritoare

Viaţa mea e un roman pe care nici n-am timp să-l scriu!

Primavara cu foi verzi,

Iepuri, vidre, si trei iezi

Ape, munti, si colti de vale

Toate sub un soare mare

Sentimentala intorsatura

Capriciul mi s-apropie

Ma luminez in scriitura

Si inviez o dropie

O snova, despre cum facea

Coloana rasfirata

Ma mult distreaza dropia

Cat e de colorata

Cum?

N-ati vazut c-am aparut

Asa, zambind de dimineata,

Cand m-am deschis iar pe pamant

Sa descretesc a lumii fata.

Sunt eu,

Suava orhidee,

Ce stau aici, la tine-n glastra,

Mi-e drag sa vin si sa aduc

Un strop din gingasia noastra.

Sa il impart cu voi imi pare

O minunata desfatare!

Sa ne amintim de fericire,

De bucurie, de iubire,

Ca asa ne sade noua-n fire,

C-un strop de alint si gingasie.

Si cand in rasul ce se aude,

In jurul nostru, noi simtim,

Cand dragostea si fericirea

Ne invaluie, total, sublim.

Scopul si durata

Care va e drumul?

Sau asteptati rata

Directia Omul?

Vulcanic de temperament

Un curan ce duduie

Fara de menajament

A-nceput sa huiduie

Serios, cu motul incruntat

Se scutura din perle

De nu e alt' mai inperlat

Sau infoiat in pene

Sarac, un firicel de iarba

Indiferent de fire

A nimerit la curca-n barba

Cu inca doua fire

Ce mai curcan babisonat!

Prizme, izme si truisme

Imi confund privirea

Glasuri purtare de somn

Imi trezesc uimirea

Si dres, doar pe alocuri

Degeaba este el perlat

Ca perla-i printre smocuri!

Dar mandru coada si-o infoaie

Hai nu fi trista, draga orhidee!

Ca intr-o zi cand nici nu te astepti,

Divinului ii vine o idee

Si o aplica in toiul unei nopti.

Iar faima si iubirea ce-ti doresti,

Spre tine negresit vor navali

Si din salbaticie, cat clipesti

Regina orhideelor vei fi!

Dupa o noapte instelata,

Se trezeste-nfiorata

Si-si deschide lent

Corola-n ametiste irizata.

Ecou al primaverii care vine

Si al frumusetii dulce sfant ecou,

Azi dimineata numai pentru tine,

Magnolia a inflorit din nou.

Au suflet bland, o muzica divina

Le mangaie petala ca intr-un rit,

In zori imbraca haina de lumina,

Ce bine e iubito, ca ai inflorit!

Scurta viata ca un fulger

A magnoliei gheisa

Este un alint de inger

Prin a vietii trista nisa.

existenta efemera

vom merge in amor doar noi

O zi perfectă ....

Soare, toamnă târzie...

Ce ar putea încânta mai mult şi mai mult,

pe tine, muritor,

sărman ghicitor,

decât o oră cât zece,

ce nu se mai trece,

o oră eternă,

pe care noaptea o ascunzi sub pernă!

ce ar putea încânta mai mult,

iubitor de frumos,

nebun de natură,

topit de toamnă,

o toamnă regală,

oare nu-i cumva ilegală?

Păşeşti sobru, plin de verde,

pe al ei covor de vertebre

şi te întrebi în zbor,

sunt suficient de cocor?

sau rămăşiţele astea galben/roşcate,

sunt doar nişte păcate,

neglijent aruncate,

pe cărare lungă,

de 10 vieţi să ne ajungă?

Te întrebi mereu,

fioros de erou,

oare, dacă vrea să ne aruncăm strălucitori în mare,

ne-om mai gusta atât de tare?

Şi totuşi eu cred,

in certo,

absurdum credo,

că o toamnă regină,

plină ochi de lumină,

poate atâta zăbovi,

dacă măcar puţin nu ne-ar iubi?

Poate atâta ascunde,

gândurile noastre vibrânde,

dacă măcar puţin nu ar tânji

după a noastră poftă nebună

de a ne arunca în lună?

Muzica ne incita la visare...

Muzica sufletului ne învăluie în misterul nopţii care începe...

Hai, iubito, dă-mi mâna

urmează-mă şi în noaptea asta ...

În lumea noastră de vise, daaa!

lumea în care spiritele şi zânele ne dezbracă...

ne lasă în voia simţurilor să ne iubim, să ne iubim...

Să ne iubim, da, lasă-mă să te îmbrăţişez...

să-mi plimb degetele pe trupul tău

ca şi cum aş cânta o melodie pe strunele unei chitare în noapte...

da, iubito, lasă-mă, să te ţin la pieptul meu,

să-ţi miros trupul,

să-ţi simt respiraţia cum mă învăluie şi îmi incită simţurile...

O, da, simţurile mele, iubitule, sunt deja pline de tine, pline de iubirea ta...

Te aştept, iubito, de mult timp, de când mi-ai inundat viaţa mea

Viața mea fără cer, fără mare, fără vise...

Visele, iubitule, marea, cerul, nisipul, acorduri divine de pian,

toate le aştern la picioarele tale

Muzica ne incită...

Iar acum ne vom contopi şi ne vom iubi...în muzică învăluiţi...

Totul este o magie..

Totul este o realitate...

Te simt ca-ntr-un vis...

Te am în realitate...

Te vreau acum...

Te aştept ca şi când...

Te aştept ca şi cum...

Te iubesc,un sentiment pamantesc

Tu esti lumea mea

Mă dăruiesc!

Pentru că sunt lumină.

Am răbdare!

Pentru că sunt nisip.

Uite, stau aici, întinsă, pe nisipul ud.

Goală stau.

Mă joc cu gândurile.

Gânduri ce-şi doresc clipe de linişte.

Le spun doar că toţi venim

Şi toți trecem precum valurile.

Şi toţi în venirea şi trecerea noastră suntem aşa cum suntem.

Vreau

ochiul tău magic să surprindă Umbrele...

Tu ştii

umbrele trăiesc în umbra noastră,

ne apără de noi înşine

atunci când nimicul se coboară ameninţător în noi.

Tu ştii

luna se bucură de umbra ei

doar atunci când străpunge iazul în miez de noapte..

iar noi

sărmani muritori

o putem avea...

tu știi...

Am plecat ameţită,

Am plecat minţită,

Am reuşit să mă agăţ

De un gând nebun, de un simplu băţ.

Să cad nu-mi doream,

Să zac, cu capul plecat,

De Urât şi de Nebun tăiat

Nici prin gând nu-mi şopteam!

Şi atunci, ce-am făcut?

Am luat cu asalt

sfâşietoare tristeţi de bazalt,

Le-am aruncat, cât colo,

Şi le-am şoptit printre dinţii de asfalt:

Fugiţi ipocritelor,

Lăsaţi-mă să respir veselia

Apei de ploaie albăstruie,

Ce picură verzuie,

În părul meu de femeie…

Lăsaţi-mă să cânt la lună

Să mă dezbrace un strop de brumă,

Să mă privesc în oglindă,

Vise şi speranţe să-mi picure din clepsidră

Şi să mă adun

Ciob cu ciob,

Fărâmă cu fărâmă dintr-un savoir aimer ...

Licarirea naturii se-nchina

La negrul cel albastru.

Imbratisarea sa fermecatoare

Pentru ei mister avea.

Incet- incet se-adapostesc

Cu gandul se învelesc

Iar cu mintea se-nchina

La negrul cel albastru.

Toata lumea stie

Ceea ce albastru-ascunde,

O mare de mare

Nicaieri si oriunde.

Astfel misterul ramane,

Pentru viata o-ntrebare,

Pentru noi o minunare,

Pentru ceilalti o încântare.

Sa incepem o mare sarbatoare

Fara nicio confruntare.

Cat timp

E intr-un anotimp?

Si cat soare

E intr-o imbratisare?

Oare au zeii din Olimp

Un raspuns fara stupoare?

Unde esti tu oare?

CA nu mereu e cum vrem noi

Cadem la asfintit, ingenuncheati de ploi

As vrea o zi cu soare

Cu raze arzatoare

ca sa ma pierd in zare

Si sa uit de grija cea mai mare

Gandurile sa mi le limpezesc

Amintirile sa le retraiesc

Sa realizez greselile facute

Si toate momentele frumoase pierdute..

As vrea sa dau timpul inapoi

Sa ne putem bucura de el amandoi

Stiu ca o parte din tine inca isi doreste

Insa cealalta refuza prosteste

Daca citesti aceste randuri

In care eu astern ale mele pure ganduri

As vrea sa stii cat de mult regret ca te-am dezamagit

Dar in acelasi timp sa stii ca eu chiar te-am iubit

Si mi-as dori o a doua sansa sa-ti dovedesc

Iar daca mi-ai da-o, promit ca n-am s-o irosesc.

Vreau doar să-ți dovedesc cât de mult te iubesc

şi de asta n-o să te mai rănesc

Cuprinsa intr-o parte

De nimeni banuita

Deschid sfios o carte

Si cad precum lovita

Un abur, fir subtire

Cafea cofeinata

Imi mangaie privirea

Parfum de altadata

Zoream a zorilor itire

Dupa o noapte alba

Asteptand o incolorire

Gandul sa mi-l stearga

O diva de divan usor

Se crede virtuoasa

Ca in materie d'amor

Ii cade tot in plasa

Suflecate maneci stangi

Bratul mi-l arata

Urme de un om muncit

Pe o palma lata

viata lunga am trudit

Plecand de acasa

Sa fac ce a trebuit

Un copac, un om, o casa

Nevinovate aparitii

Ma indeamna sa admir

Suvitele pe fata-ti blonde

Lucrate fir cu fir

Incalecat pe un cal alb

L-astept gatita-n poarta

L-as prefera descalecat

Numai sa vina !odata

Iar dacă nu vine,

Povara-i mai grea

Iar inima mea nu va mai bătea.

Şi se va opri,

Va fi terminată,

Pentru ultima dată.

Secunda lunga-mi pare

Tu nu te mai arati

Ma pui la inceracare

A vietii triste sorti

Hai, zambeste ca soarele va rasari din nou

Când ploaia se va scurge

Pe acoperişul putred al casei

Unde am locuit

Şi-am destăinuit

Multe secrete care mai de care

Care duc la o viață fără de scăpare.

Nu în sensul rău,ci în cel diferit

Pe care l-am folosit

Când ne-am întâlnit.

Într-o zi mare cu puțin soare

Pe o alee întunecoasă

Lângă o față furioasă

Care aştepta noaptea ce urma.

Intr-o lume ca a mea

Am ajuns sa cred din nou

Ca m-am teleportat intr-un nou ghetou

Mama mi-a zis de mic

Sa nu imi fie frica de nimic

Sa am grija cu strada

No stres e langa mine brigada

Nu prea-i pe gustul tau, n-ar

Cum cred ca ti se cam pare

Nu mai vreau sa mai invat nimic

Mintea mi s-a ramolit

Am innebunit un pic

Si sunt tare descumpanit

Dar nu-i nimic

Am invatat sa zic

"-Sunt consolat si pripit."

În fâșia de apă iubeam

o femeie care odată îmi lipsise acum

chiar dacă nu era aici

o iubeam ca și cum ar fi urmat să-mi lipsească

Si fara sa clipeasca

As fi fugit cu ea un pic

Dar acum ce sa mai zic...

Caci ea e doar un gand mic

Si stau aici si ma mai mir

Ca sunt doar un punct mic

Pe cerul noptii minunate

Care te tine prea departe...

As vrea sa vii din departare

Gandul sa mi-l alini

Sa inceapa iar o noua zare

In fata noastra calatoare

Cu o pasăre zburătoare

Lângă o camionetă mare

Să privim adânc la soare.

Si-n razele lui galbioare

Gasim o buburuza mare

Care-si usuca bulinele

Rotundele, perfectele, sferele

Aștept, dar nu ai de gând să vii

Sa ne impartasim iubirile

Stapanei Luni, cea ce-atârnă acolo sus

Sa ne impartasim unul ,celuilalt trairile

Sa fii mai bun e-un țel?

Aşa pare să fie.

Încerci de mititel

Să te distingi 'ntr-o mie.

Dar treaba alta este

Căci nu-i despre vreun top,

E despre bunătate

Ce-n suflet işi are loc.

Din inimă ea pleacă, de vrei s-o manifeşti

Şi se intoarce-n suflet, ca atunci când iubeşti

Ea nu dezbină oameni, ce vârful îl aspiră,

Ci ne uneşte-n gânduri şi viaţa ne-o inspira.

Nu vreau să pară un discurs,

Pot spune doar ca sunt un simplu Urs

Nu ma duc la nici un curs

Nu vreau sa par pervers

Sunt unic în acest complicat univers

Până cand totul va ajunge pe invers.

Sunt fix

Ca pasărea Phoenix

Renasc din proproa-mi cenuşă

Ca să am o viata divină si jucauşă

Si nu doar pe tine unicitatea te defineste

Uite asa cu totii pretindem ca suntem alt tip de...peste

incercam sa parem diferiti in multime

Dar ne pierdem si nu stim unde

Enigme noi se-animă în ceasul clar de seară

Şi te îmbată gândul că e iar primăvară.

Salcâmii calmi se-ngână mereu într-o visare,

Purtând în flori nebune a timpului chemare.

Şi plopii demni tresar uşor. Şi se-nfioară

De-acordurile line şi calde, de vioară.

E zumzet mult în aer când iarba încolţeşte,

E trupul nemişcat. Şi ochiul se trezeşte.

Şi tot vazduhul fi-va de aici, în depărtare

Şi cu aripi şi triluri de păsări călătoare.

Si cu mierle, si cu oameni pe ogoare.

Vii si pleci si-mi lasi mainile reci

Vii nu stai si viata e un rai cat stai

Vii si pleci mereu tu ma incerci

Si-as vrea sa stai toata iubirea sa-mi dai

Vii si pleci in lacrimi ma ineci

Plang Suspin ca viata mi-e un Chin

De cand tu ai plecat sufletul mi-e suparat

Vii si pleci cu mine te intreci

Si-as vrea sa stai sa traim ca-n rai

Dar pleci mereu fara sa-ti pese de sufletul meu

Un fluture din zboru-i lin s-opri

Pe-o margine de diamant

Si tare ii placea cum straluceau

Aripile-i deshise din neant

Stia in sinea lui

Ca doar lumina cerului

Ii poate alinta

Firea-i firava de vointa

Si sigur pe el era

Caci avea multa, multa credinta.

Râde sufletul închinându-se pe fânul din șură

Nu pleca! Am scos cepul butoiului mare

În care unduiește vin, fantezie și soare

Nu lăsa șoapta trubadurilor în grădină

Scrie o poezie și cheamă-i în lumină

Cu meșteșugită metaforă lumească

Ce strânge cititorii lăsându-i gură cască.

Te regăsești aici în colțul de acasă

Desculță, inima zburdă jucând ca o mireasă

Chiuind și horind chiar și părul ce intră în gură

Râde sufletul închinându-se pe fânul din șură

Nu pleca! Am scos cepul butoiului mare

În care unduiește vin, fantezie și soare

Nu lăsa șoapta trubadurilor în grădină

Scrie o poezie și cheamă-i în lumină

Cu meșteșugită metaforă lumească

Ce strânge cititorii lăsându-i gură cască.

Și oricâte mări ne-ar despărți,

Luna tot a noastră este

Și greierii, și cântul lor

Ajut-a mea poveste.

Ce desfatare, ce miresme,

Se simt in jur,

E fermecat,

E boare de poveste,

Al tau parfum mirat.

Se-ntreaba el, plutind lejer,

Daca-l iubeste lumea,

Sau ca minutul efemer,

E calator si e mister,

Invaluit de vise intruna?

Intorsi pantofi cu scart in toc

Imi anuleaza pasii

La tine, de vreau sa ma-ntorc

Ma-npiedica

Lasii!

Intorsi pantofi cu scart in toc

Imi anuleaza pasii

La tine, de vreau sa ma-ntorc

Ma-npiedica

Lasii!

Aruncate calm pe spate

Iti impletesti cozile

Sfios mi-arunci ochiade

Modeland ocaziile

Induplecate fete-nalte

Asculta si alina

Gresala ce toti am gresit

Ce trece cu lumina

Sau cu bormașina?!

Pai, așa e când ai dosit

De nici nu mai știi ce-ai folosit

Straturi, claie gramada

Zici ca singur te-ai rapit

Pare totul o avalanșă. ..Și nu de zapada

Sau cu bormașina?!

Pai, așa e când ai dosit

De nici nu mai știi ce-ai folosit

Straturi, claie gramada

Zici ca singur te-ai rapit

Pare totul o avalanșă. ..Și nu de zapada

E glasul tău, iubito, un La şi un Si bemol,

Te-aş asculta într-una aşa, nemuritor.

Şi căutându-te ... şi-n gând şi-n altă viaţă

Te-aş regăsi prin simţuri, a mea pe veci, tu, soaţă.

Trairi intense si ganduri care dor

Sa simti mereu atata dor

Și aripile frnate-n zbor

Un suflet sfânt-e floare rară

Sădită-n omul cel ales

Să facă viaţa mai uşoară

Celor ce suferă ades.

As vrea sa tin in palma mea

O mica stea

Sa vad plutind pe ea

Al meu suflet calator

Imbatat intamplator

De alt astru zburator

Muguri de flori zambesc printre crengi

Raze de soare te intreaba

Unde ai vrea, om drag, sa mergi?

Oriunde! E primavara:)

Si tot te chinui sa-ntelegi

Crezi ca poti chiar sa descifrezi

Cum semnele in cerc s-aduna

Si arata simplu o masura.

Iar cand ai raspunsul eronat

Nu-ti trece prin cap

Ca oglinda ceasul oglindea

Si totul era anapoda

Un stol de turturele

Deloc pline de ele,

Pe la ceas de seara

Iara se-adunara

Vesele, zglobii,

De peste câmpii

Zarva s-o porneasca

Si s-o ciripeasca.

Cand deodata-n zare

Aparu o ploaie

Si repede le zapaci

Pana le-nnebuni.

Stai putin, nu te pripi

Am sa vin de-ndata,

Aduc si eu un pic de apa

Nu voi sa va alung din cale

aici e imbulzeala mare

si nu mai stii care pe care

Așa-i în toate zilele oare?

Sau doar atunci când lumina nu razbate

De zici ca toate-s ingalate

Bang, trosc, pleosc...Numai interjectii

De mi s-a lăsat Eclipsa în articulatii

Si atunci a aparut Tina

Suava si racoroasa

Cu paru-n vant

Ca o craiasa

Dar sufletul ei era rece ca gheața

Buzele-i dulci ca înghețata

Privirea pătrunzătoare

La cine se gândește oare?

Sau mai bine mergem la plimbare

E si racoare

Azi parca e si soare

Decat sa ne imbulzim

Fara sa gandim

Si sa nu privim spre cer

Sa ne bucuram de el

Dar,de nicaieri

Apara Bogdan

Fiul Tinei din Agighiol

Zana pestilor

Ea era urmata de Magda si Monica

Dar se tinea bine si Rodica

Intr o zi Tina se enerva

Si pe toate le indeparta

De la al sau regat

Ce de pesti era inconjurat

Aceasta avea o singura iubire

Pe langa alte zece mii

Dar cea mai mare era fiul sau

Din flori si de pe pripas aparut

Bogdan il chema

Si in grajd el era tinut

De iubire inlantuit

Ma uit de sus indestulat

Preaplinul mi l-am injectat

Inca un like si o sa mor

De supradoza. Pic din nor.

Versuri, rime, poezie

Mintea mea e cam piftie

Surplus de neimplinire

Amara refuleaza

Imi pare rau de tine

Si rau ma intristeaza

Doar bine iti doresc

Sa te gasesti pe tine

Sa te-nsanatosesti

Sa-ti placa iar de tine

Sentimentala adunare

Inspira si rememoreaza

A varstei-ncrancenare

A prezentului reazam

Mai știi să stai de mâna ta

Tu cu tine, între voi

Să-ți spui în șoaptă, la ureche

Tot ce-i de spus doar între voi?

Să afli tot ce-ai vrea să știi

Ca într-o zi să-l poți privi

Știind că-i cel, ce merită să-i fii

Dar eu...eu nu pot izbăvi .

Sunt așa pierdut fără tine

Parcă sunt închis în mine

Nu mă pot gândi la altă fată

Așa cum am facut-o...pentru tine odată .

Ruginite usi lovite

De vanturi fieroase

Balamale indoite

De sperante false

Hai, spune aici tot ce te apasa

Incepe incet drag prieten

Zi un catren

Sau fugi in tren

Am urcat încetișor in trenul fericirii

Mâna-n mâna ta mi-ai luat

si-am urcat pe aripile iubirii

ține-ma strâns in ale tale brate

șoptește-mi cuvinte de amor

nu-mi da drumul in oceanul

in care visele dor

Azi e despre tine

Poate despre noi

Nu sta pana maine

Sa vorbim depre-amandoi

Doar de tine as avea nevoie

Si la bine,si la greu

Tu esti datorie

Pentru tot ce-nseamna "eu"

Vino langa mine,acum

nu lasa nimic pe drum

Stele,vise si dorinte

toate -ti sunt doar consecinte..

Ma-doiesc de dreapta ce ne tine strâns,

Sunt pe noi cărări,în întuneric pătruns

Scriu versuri necitite decat de către tine,

Ma deschid și dau drumul la tot ce e bine

Nu m-asteptam si-ai aparut.

Acum te-astept... si-ai disparut.

Si inima imi plange

Si pieptul e de dor

Licăriri senine s-alintă-n dormitor

Printre razele soarelui ce în zare se sinucide,

Te privesc pe fereastra, jos, ești zâmbitor,

Trimiți prin doi trandafiri chemari candide

La fel ca la-nceptutul drumului tău temător.

Şi merg pășind ușor, urc treptele-nvechite

Ieșind iar pe balcon, revăd in amintire

Siluete parcă ce par a fi cu mine

Simțind esența lor...iarăși mă simt vie

Apoi ma întreb brusc, ce caut pe balcon?

Când știu ca nu am cum sa evadez de noi

Privesc în zarea stinsa,te aud fara canon,

Pășindu în spate...acum suntem doar noi

Inima-mi zvacneste din ce in ce mai tare

Îți simt suflarea calda pe umărul meu gol

Te repulsez indata si ma simt vinovata

Apoi ma-ntorc din nou...la noi în dormitor

Dar brusc realizez

Tu nu esti. Esti fantoma

Ești vaga presimțire a zilelor de mai

Și merg mâhnita și ma așez în pat

Apoi ma trezesc brusc la realitate

Te văd în aievea râzând ca un copil

Ochii ma îneacă-n mii de flori uscate

Doar tu imi poti da scapare

cad picaturi amare

din blocul alb de ghiata

caci e topit de soare

in fiecare dimineață

Cand iti simt atingerea pe propria-mi față

Cand iti simt atingerea pe propria-mi față

Tu atingere de iarna gri

Ce mă arzi cu o mângâiere

Strange-mi inima ce-o tii

Departe de a ta vedere..

Maine e o zi pe care s-o traiesti

Sa stii ca ce te-asteapta e mult peste povest

Priveste inainte si lasa-ti trecutul in urma

Acum sa stii ca-i bine, asa va fi si maine

Si stau asa tacuta, privesc in departare

Aici e cald si soare si-i tot plin de culoare

A venit primavara cu tot cu voie buna

Pun ganduri in randuri scrise in rime

Nu sunt model pentru nimeni nici pentru mine

Ai dansa cu mine

Între norii zvăpăiați

Să redesenăm coline

'Ntre cocorii speriați?

Am pluti impreuna

Intr-un dans nebunesc

M-ai tine de mana cand simt c-ametesc

Şi m-ai alina atunci când greşesc

Te vreau acum si întotdeauna

Langă tine, pe veci, inimile devin una

Te voi lasa sa ma iubesti

Cum stii tu mai bine

Dar vreodata de-ai sa gresesti

Nu da vina pe mine.

Și nu pleca de lângă mine

Atunci când inima nu ține

Căci aș dori să-mi fii alături

Și mii de vieți, și-n repetate rânduri.

Tu îmi rearanjezi universul...

Îl răscoleşti. Nu tăgădui:

Ştiu că mă iubeşti!

Mă abțin de la propriile-mi plăceri

Să îți creez ție plăcere

Cu minciunile tale umede

Mi-ai ruginit speranta

Cu vorbele tate fragede

Mi-ai distrus viata

Ma bucur ca ai plecat

Totusi te mai chem la mine

In gandul meu intunecat

Ca ai fost mereu numai la bine

Demna de incredere n-ai fost de la inceput

Dar eu sunt sigurul fraier ce te-a placut prea mult

Cum? Ziua vine dupa noapte

Sau noaptea vine după zi?

Om putea vreodată oare

Misterul a îl desluşi?

Cu luna argintie

Mă plimb în astă seară,

Al meu of ea îl ştie

I-l spun de astă vară.

Am zărit aseară o frunză

Ce lăsa în urmă o dungă

Şi şapte picioare late

De furnici mici, cocoşate.

Iata balta ce vuieşte

De orăcăituri ude,

Se aflase-ntre zălude

De prinţesa din poveste.

A venit deodata iarna

Ne-a luat pe nepregatite

Si-a blocat iar toata tara

De troiene troienite.