Marea Poezie

1.000.000 de versuri!

Scrie versuri

x

Dacă alerg spre crângul

Unde tinerii mesteceni se inşiră,

Inima mea se zbate,

Fremătând de uimire.

Scufundate-n ignoranta

Se topesc intentiile

Sacadate si vocale

Iti devin pretentiile

Si ma indeamna sa scriu eu

Versul sufletului meu

Iarna bate-n usa mea

Eu ascult povestea sa

Te privesc si sper candva

Sa privesti si tu asa

Sa vezi dincolo de ochi

Si deasupra peste toti

Si nu te oprii din a incerca, ai sa vezi ca poți

Sa ma privesti in ochi

Sa-mi vorbesti dincolo de cuvinte

Sa cream impreuna amintiri

Acum scriu aici din ce-mi amintesc

Cand eram doar doi si-mpreuna noi

Vorbeam vorbe, rosteam cuvinte

Departe este acum ce-a fost

Si totu-i fara de rost

Mi-am gasit calea cand a venit primavara

Iarba-i verde, natura-i vie

Acu vaz ce-avea sa vie

lumina sufletului meu isi cauta chemarea

o fi la pieptul tau așteptând ca țărmul marea?

caut in neștire chipul tau de lut

se așterne liniștea ca vorbele unui mut

si zărndu-ți fața , ma cuprinde o jale

arata-mi tu chemarea spre bratele tale

ma pierd in noapte, visător nebun

caut din nou fața ta ,dar pe alt drum

si ziua noapte acum se face

şi-n suflet dorul meu imi zace

Timpul trece, sterge dorul

Ia vezi ce-ti ofera viitorul

Nimic nu-i far' de rezolvare

Si apoi revin de dimineata,

Uitandu-ma in jur, stingher,

Si cautand febril in viata,

Un chip de inger partener.

Si ma gandesc, cu drag la el,

Si as vrea sa-l vad o data,

Sa-i spun ca-i multumesc etern,

Ca-mi lumineaza viata toata.

Si de-as avea puteri supreme,

Sa ii trimit in dar as vrea,

Iubirea din aceasta lume,

Si cantecul, si inima.

Ca tot ce vine dinspre el,

E pur si minunat perfect,

De-as sti sa il ascult mereu,

As fi complet: eu, fericitul intelept.

Si cata fericire ar fi,

In suflete, in ochi, in simturi,

Cu Ingerii de-am sti vorbi,

Intruna, pretutindeni.

Iubirea ar pluti in jur,

Si noi am rade mult,

Ne-am amuza sa fim copii,

In hainele de adult.

Frumos se-aude de afara,

Un ciripit de pasarele,

E o sonata de chitara,

Parea c-ar zice ele.

Cantau de zor la mine-n geam,

Micutele maiastre,

Surasuri multe si fiori

Se raspandeau prin glastre.

Le-as pune intr-un tablou pastel,

Sa le admir pe pe indelete,

Si prin privirea cu rimel

Sa mangai a lor suflete.

Dar corzile se rup si parca

Se rup din al meu dor

Tu esti marea , eu-s o barca,

Tu esti cerul , eu sunt un nor.

Acum am realizat cine sunt si cine esti,

Esti ca fundalul existentei mele,

Eu trăiesc cand tu trăiești.

Eu zâmbesc cand tu zâmbești.

Si sa vina din castel

Cand mana-ti calda tremura,

Obrazu-mi sa-l atinga,

O lume-ntreaga se oprea,

Surasul sa mi-l prinda.

Si ochii tai duios se-nchina,

Simtind al meu fior,

Si din petale de lumina,

Se scrie al meu dor.

Iar fericirea ne inunda,

E vis,

Beatitudine,

Este trairea cea dintai,

Sublima si profunda.

Acum că enigma e gata

Refă-ți soarta.

Te-am cautat in lung si-n lat

Sper doar ca nu-s vreun psihopat

Caci eu in subconstient

Inca-ti simt parfumul

Ca un zeu omniprezent,

Ce-mi schiteaza drumul.

Poate esti doar putin derutat

Priveste in jur si vezi ce a urmat

Azi nu e aici, maine poate te ridici

Si-ti urmezi calea fara urma de ea

Viata te-steapta s-o traiesti

Si nu sa visezi la povesti

Ce-s de mult sfarsite si prea mult traite

De visatori ce-asteapta in zadar

Si asa incepe noul in viata ta

Tu doar fa-i loc si vei vedea

Ca totul se aseaza asa cum vei vrea

iar ochii tulburati ii ai

De la atata visare

Insa nu ma mai doare

Sufletu-mi cand iti aud vocea ca din Rai.

Ce bine! Timpul si-a pus amprenta

Acum suntem iar doi straini

Foaie verde si-o cipica

Guresa e Veronica

Ochii mari, tignalul mare

Este toata o mirare

Mila mi-e, de-ai mei vecini

Toti indura-al Verei chin

E bilingva gogorina

Sa se joace cu lumina

Mult ii place, dar sa vezi

Urechea cu stele verzi

Lampa sarata s-a transformat

In jocul ei, preferat.

A sucit-o si-a-nvartit-o,

Pana sarea a pocnit-o.

Mare zgomot s-a facut

De Galagia indat-a tacut.

Nici pas n-a mai zis

Dupa explozie

Se facuse cuminte

Ca o ambrozie.

Sarmana lampa de sare

Un obstesc sfarsit si-a dat

Dar macar Vera a-nvatat

Cu lumina nu-i de jucat

Doar daca e duh si zboara

Se permite hihaiala

Daca e eléctrica

Sa nu ne mai dam in petica

La nivelul ei subtil

Care nu-i, de fel, fragil

Tot ce e imaterial

E mai viu si nebanal

E, poate nebanuit

Dar lucreaza neoprit

Daca ne uitam atent

Vedem lucrul ingerit

Fin, discret si-asa constant

Dar real, dintr-un neant

E asa o bucurie

Sa te stii cu Ei, o mie

Zidul intre lumi e-o panza

Intuitia nu-i ranza

Ea iti spune tot ce vrei

In traducere de tei

Cu parfumul ei discret

Dintr-un Rai foarte concret

S-o asculti, as zice, asa

Stie tot ce-ai vrea

De cine sa te feresti

Pe cine sa pomenesti

Mai stau un ceas de vreme

Ca sa prind curaj

Tu , Poartă a Raiului , nu te teme

Am sa dispar din peisaj.

Si-n urma mea va ramane doar praf de stele

hai cu spor si chef de viata

Doar e luni, de dimineata

Inspiratie sa fie

Focus, haz si poezie.

Uraa, ce elan pudrat,

Vine asa, de dimineata,

Soare, triluri, poezii,

Despre noi si despre viata.

Rade acum usor poznas,

O garoafa imbobocita,

Rosie, atent gatita,

Ca o lady de oras.

Se uita prin jur draguta,

Asteptand pe cineva,

C-un cal alb, cu o trasura,

Sa o plimbe la sosea.

Sau vreun june prim prosper,

Elegant, inalt, haios,

Sa o prinda la rever,

Ca un giuvaer pretios

Si pe scena unisona,

Ca-ntr-o piesa i-a placea,

El, un june print ilustru,

Ea, o mandra primadona.

Am incercat sa scriu pe-o foaie

Dulcea inimii bataie

Si sa scriu in dreapta ei:

"Asta va apartine!"

Si o iubesc, cum n.am iubit

Dar dorul meu l.am stapanit

Lumina ochilor mei este

Și inimă imi stăpânește ...

Muze...

Veşnice andaluze

Se coboară agale

Din furtuni pe mare,

Se ridică ades,

Fără de-nțeles

Şi se-aştern domol

Pe nisipul gol

Şi se împletiră

Din cânturi de liră

Vorbele să ţes

Din misterul des

Pentru cel ales.

Un' te duci tu vânt de munte?

Străbătând coline surde,

Prin păduri când treci

Nu alegi poteci.

Iar când vii din mare

Îmbătat de sare,

Briză caldă fluturi,

La ferestre murmuri.

Şi te duci in zare...

Peste nori călare.

Un' te duci? Şi când mai vii?

Când sa fii, când sa nu fii...

Tu ştii.

am scris o poezie

pe marginea băncii

de metal din

eminescu.

probabil o va citi

doar ploaia

acum e liniște

Nu ne mai certăm

Eu dorm

Tu dormi

Noi am murit

mă înfășori cu privirea

și uneori mi-e frică

să nu mă lași

fără aer sau

fără suflet

Acele nopti,acele stari

O domnisoara ? Ofera-i flori!

Tablou cu voi doi

Amandoi dati culoare

Viata-i opera de arta,

Invata sa te folosesti de pensoane.

Tu esti cu capu-n nori,ea stea pe cer

Tu ai usile iadului,ea lacate..

,,-Lacate,lacat,te am la inima! "

Ziua, ușile închise, par izvoare de cultură

Pe când noaptea cea bătrână strânge negura de vise, în a sa boemă carte

Soarele cu strălucire trece lacrimi pe-a ta față

Șterge ploaia cu prosopul

Scrie poezii pe geam

Caligrafic , dar subtil, pe geam scria "Voi doi" Asteptand , cu glas umil , cineva sa strige "

Noi"

Asteptarea luă sfarsit , cand un fulger se izbi

De fereastra ce-o priveai, noapte de noapte , zi de zi..

Vino și mângâie-mi inima ce tânjește după atingerea ta

Orgoliul din mine vorbea , nu-l asculta..

Mai bine aculta Soarele si Luna

Si-ti vor povesti cum se simte inima mea.

Un fulger aprig, fii sigur,

Am fost fulgerat de gandul de-a ramane singur.

Sunt ca un lup,

Esti cea mai frumoasa luna plina,

Fara tine,

Sunt inutil,

Un chibrit lipsit de lumina.

Daca tu esti timpul,

Vreau s-avem un popas de vreme.

Daca tu esti focul,

Vreau ca eu sa fiu gramada ta de lemne.

Tu cristal , ce pari arzand

Intr-o aura colora..

Fii contemplu pe sonor..

Făurit de al meu dor...

tu esti vantul ce-mi alină inima înfierbântată

tu esti raza de speranță intr-o lume-ntunecată

Continui solo , singuratic , in ganduri a-mi reprosa

"Oare pe Pamantul asta , toate sunt din vina mea ? "

Suferind, se-aude-un flutur ce imi canta la pian

Şi el povestea de tine..mai tii minte cum cantam ?

Cand si vantul se oprea ,eu stand in bratele tale

Cand Soarele lumina , dand petalelor culoare

Cand stelele straluceau ,tu,al constelatiilor zeu

Şi-o stea care te privea..Ti-amintesti? Numele meu..

Obișnuiai să-l șoptești, ușor, timid

Într-un mod aproape inspid

Cel mai mare secret, și totuși, atât de evident

S-a risipit într-o fracțiune de moment

Atatea planete , un univers al meu si unul al tau

Sclipesc pe căi nemarginite doua cuvinte "Te iubesc.."

Si sper ca intr-o zi sa stii , cat de mult te-am prețuit

Si inca te prețuiesc..

E trecut de miezul noptii , in mintea mea esti numai tu

Numai tu , si amintiri

Noi.

Mi-e dor de ochii tai caprui ce niciodata nu minteau

Sau doar eu ii intelegeam

Te iubesc.

Gandindu-ma daca si tu te gandesti acum la mine

Imi pun mii de intrebari..Ma mai iubesti..?Mai tii la mine..?

Te rog , sa nu pleci din viata mea , firav suflet minunat

Te-am iubit , te iubesc si-n Viitor am s-o fac ! <3

Fii tu sunetul tăcut , din a mea cântare muta.

Stea pierdută, amintirea , cazi in visul meu frustrat..,

Ma uitam pierdut in tine , a mea ploaie prafuita ,

Tu sunet stins , vazut frumos , fumat.

Univers paradoxal , tu cu mine te compari..

Azi alergi spre el , si frumos , sictir , dispari!

Domnisoara , tu enigma , a visului celui de apoi

Musca-ti buza si sopteste-mi , senzual " te vreau inapoi!"

Cu ce-am gresit ca te iubesc?

Cat voi mai gresi?

Cat am iubit sa gresesc..

Oare voi mai iubi?

Intrebare fara de sens

Am ales pierzand sa-mi pun

Gandurilor ce-mi apun

Transformand-o iar in vers.

Oare..te voi mai iubi ?

Oare , noi doi , vom mai fi?

Ochii tai,plini de blandete-i port in gand pân' oi muri

Insa moarte , imi poti fi..

Dar nu si ucigas..

Caci te-as prada , nici nu ai stii

Ti-as fi viata,ti-as fi timp,

Ti-as da note,ti-as fi ritm.

Ritm pe ritm , pe pas sarit

Ca si vorba unui aiurit...

Insa in minciuna sa

Si-a creat realitatea..

Inima-mi şi-a pierdut actualitatea.

Ş-am preferat să mă ascund , să fug de tot

Alegerea unui netot.

De ascuns nu n-am ascuns

Inimii nu i-am impus

Dar iubirea ta

In suflet mi-statea

Si gandul tau

Amagire mi-trimitea

Te las inima cu bine

Ma duc la coline

Ma duc pe coline

Aerul sa-l schimb

Inimii sa-i strig

Iubirea si amagirea

Sa le las deoparte

Sa ma duc spre nou

Spre un alt decor

Un decor maret

Ca sa-mi redescopar

Clipe de uitare

Nopti intregi

zile la rand

am incercat sa te uit

dar gandindu ma la tine

mi am dat seama ca nu i bine

esti ca vantul lin de seara

ce coboara-ncetisor

spre a inimii povară

care e plina de dor

Inseninate tample am

Apar uitandu-ma in geam

Lacrimile mele coboara

Poate ca azi ,poate ca ieri ,poate ca norii sunt prea grei

Poate ca noi nu ne mai știm , poate ca iar ploile vin

Pentru ca timpul nu ne iartă chiar dacă inima ne cearta

Dar noi , ca doi copii stingheri , uitam sa mai privim spre ieri

Când amândoi aveam un drum...astăzi pășim numai pe scrum

In umbra gândurilor noastre au fost odată vise arse

Le-am ars prin aripile frânte de vorbe goale si mărunte

Astăzi sunt doar sclipiri de vise ,prea triste si prea mult promise

Astăzi te văd , te simt ,te vreau ... Doar sufletul imi spune sa mai stau

Ne frângem în stropi de ploaie care ne ating iar și iar și iar...

Astazi ca ieri, si ieri ca azi,

Maine ca azi, si tut tot cazi,

Din nou eu te culeg din lăzi

Bucati ciobite de pereti

A sufletului tau oglinzi.

Nu mai zambesti, tu nu mai râzi

Nu ai motiv sa te amuzi,

Cand tot ce faci e sa te-nchini

Forțat in fața unor mimi.

Oameni ce tot incearc-a ține bine

Un frâu legat de-a ta mânie.

Un dobitoc te cred, si te imping

De colo-colo, tot jignind.

A fricii lor, tu cresti țintiți colți

Spre gatul lor, frangandu-l in bucați

Regret te macina si te impinge-a sparge,

Alte bucați, bucați pline de sange

Al tau orgoliu, a sufletului gând,

Lăzi pline de stafii plangand.

A sufletului tău oglinzi

O faci bucați,si le desprinzi

Din pielea ta strapunsa-n zimți.

Si azi ca ieri, si ieri ca azi,

Maine ca azi si tu tot cazi

Din nou eu te culeg din lăzi

Plangand, suspin a tale morti.

Ne leaga pe-amandoi aceleasi sorti

Doi oameni care cândva credeau

Ca în lumea asta mare nu vor găsi pe cineva

Zambeam ,plangeam,cantam

Si stiam prea bine ca singura eram

Pana-ntr-o zi cand tu ai aparut

Iar inima ta calda

Pe a mea o incalzea

Iti adoram privirea...

Credeam ca pana-atunci

Singură voi ramane si-mi voi plange singuratatea

Care atunci când ai intrat in a mea viata

S-a pierdut...a rămas în ceață

Te iubesc si stii prea bine

Ca orice ar fi tu ramai o parte din mine .

As vrea din nou sa.mi dai

Parfumul noptilor de rai

Mirosul tau ce ma cuprinde

Si dorința o aprinde

Mă bucur că

în fiecare zi îmi zâmbești

Ca un punct ce se infoaie

De penita apasata

Vehement omori ideea

Ce putea sa ne desparta

Să nu mă uiti, să îmi zâmbești

Și să îmi spui ca mă iubești

Si scriu acest poem

Ca sa iti zic, ca sa te-ndremn

Ca in inima ta

Va ramane mereu persoana mea

Mi-ai atins inima

Cu a ta privire muta

Ti-as zimbi

Te-as mai privi

Si in etern te-as mai iubit

Vă văd aproape-n departare,

Ai mei dragi români,

Luna plânge al nostru Soare

Când hotare trec păgâni.

Noi primim, dar până când

Să-mi văd mama suspinând,

Să-mi văd razele plecând

Pentru încă-un strop de ploaie.

Uscați trecem și uităm

Palizi mergem și urcăm,

Vedem de sus cum se-aduna paie

Pentru încă-un strop de ploaie.

Mi-e dor de înc-o îmbrãțișare

Să nu simt dragostea cum noare

Mi-e dor de tine si de noi

De toate lucrurile care le făceam in doi

Tu-mi esti stele, luna, soare

Tu-mi esti viata zambitoare

As vrea un strop din tine

Sa il am mereu cu mine

Sa te strang la piept, usor

Sa-ti spun sincer "puisor"

Si sa te iubesc cu dor

Tu-mi esti apa, aer mi-esti

Lumea noastra cu povesti

Ce a fost si nu va mai fi,

Ce a venit si nu va mai veni.

Să-ți fiu pe pământ stea căzătoare ,

Să te transform pe cer , în rază de soare

Tu , soare ce-mi luminezi,

De ce dispari noaptea și nu-mi mai veghezi

Tu,zana ce ma iubesti,

De ce apari doar in povesti?

Perdeaua stravezie ,ascunde taina ta :

Iubirea....

Iar ochi-ti arzatori,

O lume de mistere,

Ii caut deseori,

In timp ce viata trece ....

Se duce ...... in tacere ....

Si tu nu esti,dulce iubire

Nici azi,nici ieri n-ai fost...

Dar poate maine ?

De ce ma amagesc mereu

Cand stiu ca tu nu mai esti?

Ca nu mai esti iubirea mea

Cu chip frumos,cu chip de stea

Zana cea din povesti aleasa

Sa fii a ingerilor mireasa..

Mireasa buna,o mama draga

A copiilor ce chipul nu mai pot sa ti-l vada

Acum,te-ai dus...

Ne-ai parasit

Am mers prea departe

Am mers prea repede

Îmi lipsesc întârzierile, poticnelile, tatonarile

îmi lipsește timpul

Te-as privi fara-ncetare

Pot spune ca te-as privi

Viata nu-mi are culoare

Daca pe tine nu te-as privi.

Avem timp

Si inca simt

Ca avem timp.

Continui sa ma mint...

Ma schimb ?

Minciuni.

Si simt cum a inceput de nicaieri

Sa simt cum inima ma-ncearca,

Gandindu-ma ca ai sa pieri

Ca luna la sfarsitul fiecarei seri.

Totusi rad de mine...

Caci ce e viata fara haz

Atunci cand totu-n tine piere?

Simti ca nu ai niciun ragaz,

E greu sa visezi daca stai treaz.

Raman tacut...

Si vinovat.

La ceasul cand alții dorm, suntem doar eu si cu tine

Scriem povestea zorilor, din a inimilor ruine

Dar nu fac nimic sa- mi fie bine

Sper la ceva ce de timp tine

Si timpul trece totusi peste mine

Lasandu-ma mai pustie decat oricine

Si vrand tot mai mult sa te am aproape

Sa ma bucur de tine in fiecare noapte

Iubirea mea pentru tine e eterna

Si stiu ca sufletul meu emana

Numai fericire cand te vad

Chiar de in jur e prăpăd

Să te ating și să te văd

Să facem din lume prăpăd

Să te cunosc, să te iubesc,

Ca pe un astru ceresc...

Gandul la tine imi zboara

Amintirea atingerii tale ma-nfioara

Nu stiam cat poate sa doara

Sa te vad pentru ultima oara.

Şi n-am să regret

Chiar dacă o să pierd

O ființă arzătoare

şi cutremurătoare

Eu tot cu tine o sa fiu , pana la sfarsitul vietii tale

Care sper sa fie nemuritoare.

Cu tine o altă Cătălină, ce din câte văd că prin minte îmi tot sare

La finalul apogeului ne-am regasit,

Si in doua stele cazatoare ne-am reunit

Doua zambete am contopit

Intr-o lume fara scapare ce

Se-afunda intr-o uitare

Care pare fara de sfarsit.

Și amintirea tot timpul prin gânduri îmi răsare,

Steaua nemuritoare ce călătorește prin galaxia mea,

Ce ajunge cu lumina până și în bezna din inima mea,

Divină, cu o voce și o frumusețe sublimă,

Face cum face și amprenta și-o imprimă

Și nici că s-ar mai sterge, s-ar mai duce

Cu o privire si cu un zâmbet seduce

Și inima prin etaj ți-o aduce

Ploaia de vară și mirosul de cireșe coapte

îmi amintesc de copilărie.

Si incerc sa imi revin

Chiar purtandu-mi bluza de in

Ce-o putam mereu atunci

Cand cu mama acultam cuci

Si mi-e dor si ma omoara

Gandul pentru-a mia oara

Ca imi esti prea departe

Nu te mai pot simti in noapte

Alaturi de mine

Sa ma maangai sa-mi faci bine.

Dar acum am "viata mea"

Mama, mare m-am facut

Tu esti inca steaua mea

Pe cerul de nevazut.

Imi doresc sa fii aici

Sa ma vezi cum iubesc

Dar esti alaturi de bunici

Pentru asta-ti multumesc

Tot ce mi-a rămas e regretul

Aşezat lângă poza mea

Poza mea-i colaj cu tine

Regret că nu am ştiut a te aprecia.

Dar acum eu bine sunt

Te port mereu in suflet

Oeiunde merg pe pamant

Vad al tau zambet

Te-am iubit ai te iubesc

De acum si cat traiesc

Daca voi avea ocazia..

Promit sa te prețuiesc!

Astazi soarele ti-a rasarit in zambet,

Şi lumina-n suflet.

Uneori mă tem, mamă,

să mai cred în poveşti

Şi atunci plâng, mamă,

La gândul că-mi eşti.

Nu mai e lemn, nu-s nici carbuni

Jarul se stinge, ultimi taciuni

Se stinge-ncet dragostea mea

Si noi cu ea si lumea mea

Mi-ar fi placut sa fi ramas,

Sa ma inveti sa zbor, cum ai promis.

Am crezut in tine, in noi, in acel ceas,

Dar totul a disparut precum un vis.

Căuta ceva ....

Batea ,dar toate portile erau inchise,

Ducea cu ea un cufar plin cu vise,

Canta de jale,iar apoi ........pleca....

Parfumul ei ramane-n admosfera

Dar se opreste brus si spune

De ce sa plec acum ? E prea devreme

Momente tandre si pustii ale acstei ere

Rasar in fata usii noastre

Precum o floare de salcam

De ce sa plec de langa tine ?

Mai stau putin sa rad

Iar amanoi se-mpleticeau in poezii si rime

Tacute vesuri,regasiri sfioase,uneori suspine

Ce-aveau menirea sa ridice inspre absolut

Sa-i infasoare in iubirea inocenta ce i-a unit demult

Dimineți de rai in care visam

N-am niciun vers care sa exprime

Frumusetea unei poezii divine.

Dar, un inger cu aripi negre

A aruncat aupra lor blesteme rele

Rime nu au mai putut scrie

Si-au ramas blocati in poezie

Sub tacerea marilor bolti

Un inger alb acum coboara

Sa sfasie blestemul in ai lui colti

Sa scape de a lor povara

Rand cu rand ei iar au inceput sa scrie

Incercand sa faca marea poezie

Vers cu vers presarat cu vant

Cu lacrimi, sudoare, dragoste si cânt

Dar nimeni nu putea sti

Unde ei se vor opri

Si a ramas pe vecie

Misterul, o ironie

Iar versurile diafane se-mpletesc

Si canta armonia vietii-n fiece moment

Dar un vers nu-i lucru mare

Daca cel ce e poet

Dragoste in suflet are

Chiar de suna desuet

Eu sustin ca-i o minune

Sa iubesti chiar si prin vers

Si s-ajungi cu-o poezie

Colo sus in univers

Si ca-n film e si in viata

Nu e om de nu-l invata

Pe seaman ce e de bine

Si cum sa vorbeasca in rime!

Nevoia de arta e vie

De hranit cu poezie

Te apuca ca din mers

Si apoi totu-i un vers!

Poezia se-ntrepatrunde cu iubirea

Ele doua cu natura

Caci nimic nu-i mai frumos

Decat sunetul cantului armonios.

Cant armonios al acelei flori

Ce trezeste simturile singurei albine

Cu care dragostea se simte ca in nori

O poveste cu un "mine" si cu un "tine"

De ești trist ori fericit

Poezia te salvează

Stai și reflectezi uimit

Câte sensuri inserează

Versul dinspre asfintit

Circuitul incalcit

Care face-n fel si chip

Vara sa n-o fi dorit

Câte lumi interferează

In mintea oricui viseaza

Marea-i alba ca si zarea

Gandul tau ravni visarea

De esti trist sau fericit

Si de-i soare sau e ploaie

Tot la tine ma gandesc

Cum sa fac sa te-ntalnesc

Sa-ti spun cat te-ndragesc

Eu sustin ca e-o minune

Sa iubesti chiar si prin vers

Si s-ajungi c-o poezie

Colo sus in univers

Dar un vers nu-i lucru mare

Daca cel ce e poet

Dragoste in suflet are

Chiar de suna desuet

Si simt ca mainile lui sunt singurele care ma fac sa vibrez

Si dragostea ii mare

Si multi stiu ca e ușor sa te îndrăgostești

Dar nu stiu ce Se va întâmpla dupa ce

Aceasta dragoste la prima vedere

Va deveni o realitatea de neimaginat

Si va crea certuri,împăcări si multe giugiuleli

De care lumea se va bucura!

Dar nu stiu, cum pot, eu oare

Poezia este taina, este dor, creatie

Este vis mangaietor, revelatie

Dragoste pe foaie, spirit de nebuni

Scrie-ti poezie, versuri in cununi

Dar un vers nu-i lucru mare

Daca cel ce e poet

Dragoste in suflet are

Chiar de suna desuet

Eu sustin ca e-o minune

Sa iubesti chiar si prin vers

Si s-ajungi c-o poezie

Colo sus in univers

Cu o ușoară nostalgie

Unde totul prinde sens

Stelele si luna si-au unit cununa

Lumineaza-ntr-una,noaptea,pe Pamant,

Lumea este vie noi traim intens

Iară pământul rupt din haos

Ajunge să cuprindă Iubirea printr-un Vers.

Pare pentru un timp intors

Soarele lumineaza pana jos

Iar oamenii cu multa bucurie

bucurieScriu versuri de poezie.

Eram acolo când tu aveai nevoie de mine...

Era doar ce mi ridica privirea

nascandu-se pe sine

iar si iar

intr-un duel al inocentei cu gravitatia

iubirea- travaliu neobosit

al regasirii prin pupila-oglinda

a celuilalt

Prin iubire m-am regăsit

Intr-un taram nemarginit

Cu tarmuri de argint

Si cu ceruri de ametist

Esti frumoasa ca o clanta

Maicata pica in sant

Viață este tare scurta

Georgiană viață mea

Semeni cu o lalea

Ești micuța și drăguță

Și cea mai tare coleguta

Ce imi aduc aminte de ai tai ochi, al tau zambet

Tu, chip angelic, hai cu mine in Tibet

Că iubire e-n sfârșit,

Si-n durere-am intâlnit

Inceput e și sfârșit,

Naștere și infinit.

Fara tine,nu-i nimic

Visele-s lesne de-mplinit

La visat e greu de-urnit.

iubirea e un ocean plin

De tandrete si venin

Sa pui capăt la visare

Ca și ninsoare in soare.

Si soare in inchisoare.

Univers intr-o scrisoare.

Scris e-n stele cu visare

Ca iubirea în strânsoare

Şi parfumul nostru moare.

Putin cam superficial

Sau poate n-au avut habar

Cei ce au scris putin mai sus,

E imposibil de dedus,

Un sens, o temă, un motiv

Ci doar sa fie succesiv...si spus.

Tot ce simt nu e minciuna

Cand iubirea ne aduna

Parfumul e din floare moarta,

Ce nu e dedus din soarta.

Vreau sa te țin de mână

Şi sã mergem pe lună

Doar noi doi si un cățel

Mic şi roz ca un purcel.

Parfumul nu-i esenta de floare vie,

Ca sa povesteasca omului ce stie..

Veronica e o mata

cu ochi mari, de cafeluta.

Toata ziua ea ar bea

Apa-bule, ca Peppa.

Despre cățel si purcel.

Iti jur ca peste viata-mi toata

Ești stăpână.

Arbore de cafeluta

Cafeluța e-o plantuță.

Stăpână peste cățel si purcel.

Construiti din caramel.

O plantuta foarte draguta

Care te trzeste-n zori

Sa mergi la pascut ,, miori'' !

Caramel si ciocolată

Voi iubi- o viata toată!

Mi-e iubită, mi-e stăpână,

E prietena mea bună!

Iubita viata toata

Ca germenul apa plata...

Dragoste.2oameni.piscina.seara.

Pe-o scenă ca mari actori

Să ne iubim cu sunet de viori

Intr-o zi n-o sa mai fie zile...

Inca un pas dupa cateva mile.

Clipeste rar si ascunde-te-n mister

Cu ochi de aur care ascund ger.

Fiecare e o lume-n sine,

dar eu pe nicaieri...

ce se-ascunde-n noi e-o lume,

plina de dureri.

dintre acestia toti cei mai puternici,

nici un om singur n-a invins

nimeni e o forta-n sine

daca pe veci ramane-nchis.

Ş-acoperă-te-ncetişor cu-al meu trist dor.

Litera ucide si sufletul da viata,

cuvant pierdut ai pus lumea-n balanta...

o sarbatoare vesnica a dulcelui nectar,

sa fii viu inseamna a muri si a fi mort iar.

Lumina reflacta-n intuneric,

dar intunericul n-a biruot-o niciodata...

tesatura vietii noastre e un fir

de bine si rau laolalta.

Iară de te vei întrista, uit' de mine până-n zare.

Tu,un fel de regizor al clipirilor mele

Mă ajuţi să visez la stele,

La oameni,la vise,la noi,

La noi,la mine,la tine,

La suflet,la viitorul ce vine.

Să strigi "Acţiune" aştept

Să sar să te strâng la al meu piept.

Inchis in colivia noptii

O floare ce ai ofilit a ta zcrumiera

in inimi tu ai sapat cariera

nu tristetea o afumi in macii verzi.

mai ai in ce sa crezi?

Trăiesc ca într-un vid

Luminile se sting

Şi-n nimic nu mă mai cred

Oameni in oameni ii imping

Pana in pamant se-nfing

Si ce sa faci zi de zi

Daca nu poti citi

In gandirile trecatorilor

O simpla emotie desprinsa

o singura bricheta stinsa

nimic nu se mai vede in capul norilor

Gândurile nu-mi dau pace

Doar lumina slaba a zorilor

si frigul dulce al fiorilor

de a nu simti nimic

Te iubesc aproape astronomic

Gandurile nu-mi dau pace

pentru ca ele vor sa se-mpace

se cearta zile de-a randul fara incetare

pentru creatia ce vrea chemare

Si neconditionat

Aproape am uitat

Ca pot pica usor intr-un pacat

Cu un gând necontrolat

as vrea sa plec, sa plec departe unde nu exista rautate!

Poate-ntr-un catun stravechi, uitat de moarte

un fapt barbar s-a intamplat

si atunci ce fac? plang

ca o femeie cu mana infipta

in carne

Un gand in care tu ma tii in pumnul strans

Si-astepti sa-ti cad cu frunze la picioare

M-agat de zâmbetul tău pal și mut

Și mă incolacesc în asteptare

Nimeni nu a stiu de ce

Viata era asa dulce

Pana el a inventat o rima

Si a savarsit o crima

A omorat tacerea eterna

A pus capul pe perna..

Si a visat ca un nebun

La dulcele destin de acum

Pe cand era sarac si amart

Fara vise de conceput

Dar a inventat un basm

Despre o fata ca-n povesti

Pe care tu ti-o doresti

Dar totul era un basm

Dar fata totusi exista

Nu doar in vise o vedea

Il realitate el o iubea

Si ca o nestemata o pretuia

Ea nici atat nu stia

Pe ascuns el o dorea

Dar daca stau si judec mai la rece,

Pacat sau nepacat dar timpul trece

Iar floarea tineretii usor se ofileste

Si dezolat cobor usor din pat

Punand blestem pe cel ce timpu-a inventat

Căci ce-a fost odata n-are sa mai fie

Dragoste și ura în aceleași guri flămânde

Ale sale mâini și buze blânde

Rămân cu sufletu-i negru doar mie..

Frumoase ,tandre si rotunde

Arzând înfipt în ceruri târzii,

singur și sceptic, stânjenit și viu;

îți simt iubirea zdrobită-n fervent,

-văpăi misterioase, deznădejde și eu-.

Nici urmă de mine, nici urmă de tine,

în trupul meu mistuit de foc;

stări schingiuite în clipe trăite,

-în pragul ființei tale, eu am să mor-!

Voi fi mama

Voi fi mama și ma bucur

de vrei sa nu esti talismanul meu !

Si in suflet eu te port mereu

De doua ori tacere as vrea s-o ascultam

Iar pe un nor plutind alene impreuna sa visam

Și să cântăm cu degetele, pe spinarea cerului

Să prindem luna-n palmele căuș...

Să ne întoarcem către răsărit, acuș!

Și cu-n arcuș să-ncingem ceafa soarelui...

Ce-mprăștie în univers, floare de corcoduș.

sunt trista asta seara

Te-astept să vii, iubirea mea

Să te intorci și să mă faci să râd

De chipul tău, de vocea ta-s flămânda

Te voi iubi până la cap de drum

Știi că iubirea schimbă tot

Și fără tine eu nu mai pot

Trăi. ......

Și pot sa zic ca te-am uitata

Dar ar însemna să mint

Ca ma gândesc la tine zi și noapte negreșit

Și gândurile mele,

Sunt pline de tine

Pline, de iubirea pentru tine

As vrea acum sa te întorci din drum

Sa fim din nou ca acum putina vreme

Eu te iubesc mai mult ca ieri

Și mai puțin ca mâine.

Pe inima se-asterne chipul tau cald , mereu...

Esti tot ce mi-am dorit dintotdeauna

Nedespartiti ca Soarele si Luna....

Viata si-a reluat cursul, asa sa faci si tu

Decat sa plangi trecutul mai bine faci un pas spre viitor

Cu inima deschisa sa-mbratisezi ce va sa vie

Si vei simti doar bucurie

Iar apoi trista de vei fi vreo data

Sa-ti amintesti de iubirea noastra moarta..

Sa te gandesti ce dragoste-ti purtam

Sa te gandesti ,iubito, cat te iubeam..

Şi cum de fiecare dată la pieptu-mi te ţineam

Şi cu vorbe dulci sufletu-ţi dezmierdam

pe tine te fara sa stiu cum si de ce

prea adorato, tu, in chip de vers nerostit pe buzele mele bantui

sa te fi fost daruita mie, nu orisicui

te chem sa imi dai culoare sa imi dai sens sa imi dai viata prin ale tale pantece

prin care s-a nascut si poezia.

Sa-ti soptesc versuri iubite din camtece

Te văd, te-aud și te ating,

Și simt, cum zi de zi înving

Temeri care mă-nconjoară

Caci zambetul tau ti-l port in suflet

in lumea asta mare,plina de cadavre

doar el ma ajuta sa supravietuiesc

Sentimente care mă -nfioara

Niciodata nu le vei afla

In mormant voi merge cu ele...

Bantui-ma-var pentru eternitate

M-am agatat de coada unei comete si am devenit univers

Si am plecat sa te caut in alte dimensiuni

De tine am nevoie, poate totusi esti a mea

Într-o lume paralelă unde exista minuni

Florile bolnave din zori,le vei vedea

Fara poarta de scăpare

Sa prind curaj si sa trăiesc

Mereu cand te privesc

Sa fie povestea a doi ..?!.. Sa fie #dordenoi ♥

Sa fie oare ce-mi doresc, ce atat de mult iubesc?

Sa fie oare ce-mi doresc, ce atat de mult iubesc?

Te-am cunoscut într-o seară de mai

Când de-abia împlinisem optsprezece ani,

Aveam fluturi în stomac și obrajii îmi ardeau de emoție

La primul nostru sărut.

Îți mai amintești ?

Te-am cunoscut într-o seară de mai

Când de-abia împlinisem optsprezece ani,

Aveam fluturi în stomac și obrajii îmi ardeau de emoție

La primul nostru sărut.

Îți mai amintești ?

Te-am cunoscut într-o seară de mai

Când de-abia împlinisem optsprezece ani,

Aveam fluturi în stomac și obrajii îmi ardeau de emoție

La primul nostru sărut.

Îți mai amintești ?